Tag-Archive for ◊ cadou ◊

21 Jun 2011 Ziua mea cu examene

Peste cateva zile mai imbatranesc putin. Nu-mi fac probleme din pricina asta. Doar la aniversarea de 30 de ani am plans pe saturate. Se adunase emotia varstei celei noi cu surpriza pe care mi-a pregatit-o sotul meu, aducand laolalta, intr-un restaurant cochet, oameni pe care i-am cunoscut si indragit in diverse perioade ale vietii. Atunci a fost singura data cand m-am lasat cuprinsa de euforia momentului, cand mi-am permis sa ma alint putin si sa pretind ca ma simt batrana. De fapt, ma simteam femeie. Varsta ma obliga sa nu mai fiu copilul razgaiat din trecut si asta ma tulbura intr-o oarecare masura.

In rest, petrecerile de ziua mea au fost calme, intime, rezumandu-se, la inceput, la o intalnire cu prietenii in casa in care am crescut, apoi, cand am ajuns la casa mea, la o intalnire in oras cu oameni dragi. N-am avut prietene care sa-mi organizeze petreceri surpriza ca mai apoi sa-mi permit impolitetea de a stramba din nas ca n-au fost pe gustul meu mult prea rafinat si nici n-am reprosat vreodata cuiva ca nu s-a ocupat sa ma surprinda cu nu stiu ce efecte speciale la umila mea aniversare. Am privit acest eveniment din viata mea ca pe unul firesc, de care nu trebuie sa se bucure tot cartierul sau tot neamul.

Viata, insa, a avut alte planuri pentru zilele mele de nastere. La intervale regulate, incepand cu aniversarea celor 14 ani, mi-am petrecut intrarea intr-o noua varsta dand examene. Intamplarea a facut ca liceul la care m-am inscris si facultatea pentru care am optat sa nu se rezume la doar doua probe de examen, asa cum avea toata lumea normala. Eu am fost nevoita sa trec prin diverse etape eliminatorii care, culmea, erau programate chiar de ziua mea. Pana si bac-ul l-am dat intr-o astfel de zi. Si daca stau bine sa ma gandesc, cred ca si licenta tot cam in acea perioada m-a prins.

Asta m-a scutit sa-mi mai bat capul cu planuri, proiecte sau vise legate de aniversarea ca-n povesti care sa tina trei zile si toata lumea sa-mi stea la dispozitie, cu zambetul pe buze, daca se poate. Cadourile pe care mi le doream nu erau unele scumpe, se rezumau doar la niste verdicte batute la masina sau scrise la calculator, care sa-mi permita sa merg mai departe pe drumul ales de mine. Iar ele n-au intarziat sa apara. Fiecare “Admis” oferit de echipa de examinatori a reprezentat darul cel mai de pret pe care mi-l putea face cineva de ziua mea.

Cand mi-am absolvit scolile, am constientizat ca zilele mele de nastere nu vor mai avea niciodata emotia celor avute in perioada cand eram doar un invatacel. Terminasem examenele, probele, de acum aniversarile urmau sa fie banale. Si totusi, anul acesta, cand nici cu gandul nu gandeam, ziua mea va avea o incarcatura emotionala cum n-a avut niciuna pana acum.

Pe 24 iunie, cand eu voi implini 36 de ani, fiul meu va avea primul examen din viata lui!