Ma aflu intr-o perioada din viata mea in care mi-am promis sa nu ofer mai mult decat primesc. Supralicitarea pe care o practic in toate relatiile mele m-a facut sa ma simt de multe ori fraiera, penibila, prostita. In prima faza am crezut ca e firesc asa: sa fiu prezenta in orice situatie cu toate simturile (inclusiv cu cel bun), sa ma arunc intr-o cauza cu tot ce am mai frumos, sa-mi pun pe tava toate capacitatile pentru ca totul sa mearga bine si cei din jur sa fie multumiti.
In mare parte am avut dreptate. Totul a mers minunat, cei care mi-au fost prin preajma s-au bucurat de implicarea mea neconditionata, dar… fiindca exista si un dar, cand am cerut reciprocitate, deodata s-a facut liniste in jur si toti s-au imprastiat.
A urmat momentul de soc. N-am inteles ce s-a intamplat. Oameni care altadata ma copleseau cu admiratia lor, cu felicitarile, unii chiar cu o bine disimulata dragoste au disparut in ceata. Avusesem proasta inspiratie sa-mi cer rasplata. Indraznisem sa cred ca merit mai mult decat o mangaiere pe cap si-un sarut pe frunte. Nu ma gandisem la posibilitatea ca toate cate le-am oferit valorau ceva doar atata vreme cat nu ceream nimic in schimb. Credeam ca oamenii se bucura de implicarea mea, nu ca profita de ea. Cand colo, ce sa vezi? Ei chiar asta faceau! Imi foloseau fiecare cuvant, fiecare idee, toate aptitudinile, tot sufletul.
Mi-a fost tare greu cand am inteles asta. M-am simtit ultimul om (vorba cantecului trupei Vama), am suspinat adanc in perna, am pierdut cateva nopti gandindu-ma la planuri de razbunare, am trecut si printr-o perioada de izolare (iata motivul pentru care n-am mai scris pe blog), dar a venit ziua in care am inteles adevarul. Era simplu si nu necesita cine stie ce eforturi.
Acum stiu: daca vrei sa fii linistit si sa ai sufletul impacat, nu oferi niciodata, dar NICIODATA, mai mult decat primesti. De ce sa ajungi sa te simti tu ultimul om cand cei din jur n-au niciun fel de mustrari de constiinta? De ce sa te simti vinovat pentru neputintele altora? De ce sa nu fii destept si sa nu intrebi de la inceput: cat ai de oferit? Ei bine, tot atat ai de primit.
http://www.youtube.com/watch?v=Vtrte-8per8
Recent Comments