Am fost aseara la premiera  din Romania a spectacolului “Saltimbanco”. Am avut privilegiul pe care, poate, il ai o data in viata, acela de a vedea “Cirque du Soleil” sau arta circului la superlativ.

Spectacolul a inceput la ora 20 fix, asa cum fusese anuntat. Am fost invaluiti de culoare, de veselie, de magie inca din primele secunde. Artisti imbracati in costume senzationale, muzica interpretata live, regie geniala, elemente de acrobatie pe care imaginatia omului nu le-ar putea cuprinde.  Vrajitorii de la “Cirque du Soleil” demonstreaza ca se poate orice: sa zbori, sa plutesti, sa te cateri si sa cobori cu aceeasi usurinta cu care doar animalele junglei o fac, sa te coordonezi cu partenerul de echipa ca si cand ati fi unul singur.  Am trait doua ore in afara realitatii, am plutit intr-o lume de vis din care n-as mai fi vrut sa plecam niciodata. Am vazut oameni care si-au depasit limitele, am vazut perfectiune si profesionalism la cel mai inalt nivel.

Am fost nedreapta cu regulile jocului si am filmat putin. Nu voi pune acele filmulete pe internet din respect pentru munca artistilor. Ei trebuie sa fie priviti si admirati in sala de spectacol, acolo unde vibratia si emotia ating cote maxime. Voi pastra imaginile doar pentru sufletul meu si le voi privi peste ani cu nostalgia si bucuria ca am putut asista la cel mai frumos spectacol de circ pe care l-as fi putut vedea vreodata.

Momentele comice imbinate cu pantomima au fost de-o maiestrie greu de explicat in cuvinte. Faptul ca Daniel a fost prins pentru cateva momente in jocul vrajit al actorului de pe scena ne-a sporit entuziasmul si ne-a facut sa ne dorim sa nu se mai termine niciodata spectacolul, magia. Iar acrobatii de la “Cirque du Soleil” ne-au facut sa ne indoim ca ar fi oameni. Am avut deseori senzatia ca privim niste ingeri.

Desi se spune ca la circ te duci sa razi, eu la final m-am trezit plangand. De emotie, de prea plin, de perfectiunea artei.

Daca aveti cum, mergeti sa vedeti spectacolul. Se va juca in fiecare zi la Romexpo pana pe 12 februarie. Sufletul vostru va va multumi. Imi sunt martori cei patru mii de oameni care au aplaudat cu respect, stand in picioare, munca, talentul si arta celor de la “Cirque du Soleil”.

Cei de la ProTV au surprins toate momentele despre care v-am povestit. Ia priviti!

<iframe src=’http://www.stirileprotv.ro/lbin/video_embed.php?media_id=60549720&section=20307&video_section_id=’ frameborder=’0′ style=’width: 400px; height: 350px; scrolling: no;’></iframe>

Recunosc oricand ca ma simt mult mai bine in compania animalelor decat a oamenilor. Am mai multa incredere in ele si imi e mult mai usor sa ma atasez de imblanite. Oricat de tare m-ar fi zgariat vreo pisica sau oricat de rau m-ar fi muscat vreun caine, suferinta a fost infinit mai mica decat atunci cand m-au ranit oamenii. Urmele de pe maini s-au sters, urmele din suflet au ramas.

Avand in vedere cele spuse, n-aveam cum sa lipsesc de la evenimentul care a adunat sute de pisici la un loc, intitulat “SofistiCAT”  si desfasurat la Romexpo.

Astfel de manifestari ma umplu de energie, de optimism, iar apropierea fizica de cate un animalut ma linisteste. Nu stiu unde sa ma uit mai intai, rad cu gura pana la urechi si ma bucur ca un copil. Le admir cu voce tare si stau minute in sir la fiecare sa le urmaresc. Unele sunt lenese si nu ma invrednicesc nici macar cu o privire. Pe acestea le inteleg si nu le tulbur. Altele intind boticul prin plasele custilor cochete si fac si eu acelasi lucru. Pe ele le-as pupa si le-as smotoci. Mai sunt si cele care se joaca nestingherite de gramada de lume care se aduna in jurul lor. Pe astea le-as lua acasa.

Pline de par sau chele, mici cat un ghem sau mari cat un caine, albe sau negre, tarcate sau cu pete, de rasa ori nu, pisicile venite de departe la expozitia internationala de la Bucuresti au facut ziua familiei mele mai frumoasa. Ne-am simtit bine, atmosfera a fost destinsa, organizarea ne-a placut, avand in vedere ca am tot mers la astfel de evenimente am avut si termeni de comparatie, prin urmare, totul a fost la superlativ.

E adevarat ca in jur se vorbea mai mult ruseste iar explicatiile de pe unele custi erau scrise in aceeasi limba pe care n-o inteleg, dar asta nu m-a impiedicat sa admir minunatiile vii, venite de peste mari si tari ca sa-si primeasca binemeritatele premii si trofee, la pachet cu admiratia a sute de oameni.

Din pacate, nu mi-am luat aparatul de fotografiat cu mine fiindca n-am stiut daca e permis, dar la fata locului, cand am vazut ca toata lumea poza si filma, mi-am scos si eu telefonul si-am pastrat ca amintire cateva chipuri care mi-au ramas in inima. Vi le arat si voua, desi calitatea imaginilor nu e cea mai buna. Nu-i nimic, o sa intelegeti din maldarul acela de blanite unde e fata si unde e coada.