Cand eram mica nu l-am citit pe Leonard Cohen si nu stiam ca scrisese el intr-o carte, probabil in urma experientelor personale, ca “o prietenie intre un barbat si o femeie, daca nu e bazata pe sex, e ori ipocrizie ori masochism”. Prin urmare, in vacantele mele de copila si mai apoi de adolescenta, pe care le petreceam intr-un orasel de munte, nu stiu cum faceam, dar ma imprieteneam adesea doar cu baieti. Avand o varsta frageda si fiind niste vremuri in care copiii inca mai erau copii, iar adolescentele fetite, nu femei ca acum, nu se punea problema de sex. Nici de ipocrizie nu era vorba la anii aceia, iar masochismul nu exista in vocabularul mintii ori sufletului meu. Eram, pur si simplu, mai bucuroasa in compania baietilor, imi placea sa intru in jocurile lor fiindca mi se pareau oneste. Nu jucam fotbal, e drept, dar priveam de pe margine si imi incurajam favoritii. Nu purtam razboaie cu sabii improvizate, dar mi-era drag sa fiu arbitru si sa recunosc victoria unuia sau altuia. Iar ei, prietenii mei, ma inconjurau cu blandete, cu grija, chiar daca erau doar niste copii. Nu-mi amintesc sa-mi fi facut vreunul vreun rau vreodata. Ba dimpotriva. Tin minte ca R., baiatul sensibil si talentat care acum este un balerin desavarsit, m-a invatat sa merg pe bicicleta. L., baiatul de Bucuresti care ma fascina cu dezinvoltura lui, si care acum si-a dus visul pana la capat si traieste frumos si bine in America, m-a invatat sa inot. Nu-l pot uita nici pe F., pustiul delicat care fura oua de la bunica lui din curte ca sa  mi le aduca mie legate cu o ata rosie. Pana si vecinul meu de vacanta cu care n-am schimbat prea multe vorbe, dar care mi-a facut surpriza sa ma contacteze pe Facebook acum, dupa zeci de ani, mi-era un prieten tacut care dadea muzica tare ca sa vorbeasca in locul lui. Mi-l amintesc si pe B. care ma surprindea mereu cu intelepciunea lui de copil crescut impecabil de parintii lui.

Mai tarziu, cand am mai crescut, jocurile copilariei s-au preschimbat in jocuri de cuvinte, in conversatii lungi si fascinante in care descopeream mentalitatea lor, felul in care se raportau la oameni, dar mai ales la fete. Da, eram foarte interesata sa aflu cum vad ei suratele mele, cum le percep si ce roluri le atribuie. Ascultam cu atentie si luam notite in gand. Incepusem sa aflu ce admira si ce detesta un baiat la o fata. Aflam din spusele lor cum ar trebui sa se comporte o domnisoara pentru a fi respectata si apreciata si ce n-ar trebui sa faca ea vreodata ca sa nu cada in dizgratie. Dupa fiecare discutie purtata stateam si ma gandeam la tot ce am facut ori am spus eu vreodata, incercand sa vad in ce categorie de fete ma incadrez. Daca descopeream ceva ce nu-mi placea ma straduiam sa nu mai repet greseala si incercam sa ma mentin mereu in categoria celor admirate.

Dupa ce am trecut granita copilariei, pastrand in minte experientele frumoase ale prieteniei mele cu baietii, mi-am pastrat obiceiul de a ma imprieteni cu ei. La fiecare loc de munca pe care l-am avut am gasit cate un coleg destept, educat si sensibil pe care mi l-am facut prieten. Am crezut mereu ca ei, barbatii, sunt mai onesti in prietenie, mai deschisi, mai dedicati. Chiar daca i-am surprins cateodata barfind precum chivutele la gard, chiar daca le-am detectat rautatile, frustrarile ori pasiunile nepotrivite cu statutul lor ori cu starea civila, i-am inteles si le-am acordat credit.

As minti daca n-as recunoaste ca un astfel de prieten, pe care ajunsesem sa-l consider fratele pe care nu l-am avut niciodata, m-a dezamagit cumplit, retragandu-se atunci cand lumea imi era mai draga, dar cred ca pana la urma l-am inteles. Si culmea, a trebuit sa-l descopar pe Cohen ca sa-l inteleg.