N-am suportat niciodata gastile. N-am facut parte niciodata din vreuna. N-am iesit la baute care strangeau prietenii pe viata sau colaborari eterne. N-am intrat in vreun grup doar ca sa fiu luata in calcul la vreo impartire ulterioara de beneficii. N-am adunat oameni in jurul meu ca sa complotez impotriva altora. Nu m-am lasat atrasa in bisericute meschine.
Nu-mi place sa barfesc si spun ce am de spus deschis, in fata, asumandu-mi toate riscurile si adunand toate privirile piezise. Cand nu-mi place cineva incerc sa-l ocolesc. Nu pot sa stau fata in fata cu un om care mi-e antipatic si sa-i spun cat de mult il admir. Evit locurile in care se aduna persoane in preajma carora nu vreau sa ma aflu.
Din pacate, insa, stilul acesta de relationare nu mi-a adus niciun beneficiu. Meseria mi-am facut-o doar prin prisma cunostintelor profesionale, nicidecum prin relatiile pe care le-as fi putut avea. Prietenii i-am ales prin prisma caracterului lor si in niciun caz prin puterea lor de influenta. Tot dupa acest criteriu i-am si parasit pe unii dintre ei. Copiii imi cresc frumosi, destepti datorita calitatilor lor si faptului ca ma ocup de ei, nu pentru ca i-ar proteja cineva sau i-ar invata mai mult decat pe altii.
Nu ma voi imprieteni niciodata cu un regizor doar ca sa joc in filmele ori piesele lui. Nu-mi voi alege prietenii in functie de posibilitatile lor financiare ori de alta natura. Nu voi sta nas in nas cu invatatoarea ori cu profesorii copiilor mei in speranta ca i-ar favoriza cumva.
Ma straduiesc sa fac in asa fel incat constiinta sa-mi fie curata.
Cred ca e ingrozitor sa pui capul pe perna seara si sa te intrebi in gand fara sa te auda, Doamne fereste, cineva, daca meriti intr-adevar ceea ce ai.
Chiar crezi ca cei care reusesc pe sitemul PCR (pile, cunostinte si relatii) isi pun vreo intrebare?! Ma indoiesc……..fie stiu exact ce fac , nu au suficienta constiinta sa-i mustre sau nu le pasa, sau nici macar nu-si dau seama….stiu si de-astia, care au impresia ca sunt miezul din Fanta (vorba lui Badea..)ca orice li se cuvine, ca lumea exista ca sa se invarta in jurul lor si sa-i serveasca.
Eu cred cu tarie o chestie: nimic in viata asta nu ramane neplatit…ca-i bun sau rau….oricine la un moment dat isi primeste ce merita..ca e in viata asta, ca e in cer sau ca e in alta viata…
Cat despre gasca…am mai spus-o : in Romania exista doua sporturi nationale: mancatul semintelor si barfa….si amandoua necesita un anturaj bine ales si “cizelat”… 😀
Nouria, eu nu spun din pacate, pentru ca nici nu mi-am dorit vreun beneficiu
Am prieteni putini, foarte diferiti intre ei, cu varii preocupari si profesii, insa punctul lor comun este omenia. Si asta mi-e de ajuns.
Si eu cred cu tarie ca totul se plateste. Si chiar daca nu li se intimpla ceva ” ingrozitor “conform opiniei publice, acesti oameni nu pot fi niciodata fericiti si linistiti cu adevarat. Dupa mine aceasta este cea mai grea pedeapsa dintre toate. Sa traiesti ( sau sa zic mai bine ” sa irosesti”? ) o viata de om fara sa cunosti aceste sentimente.
Nouria, mie-mi plac la nebunie bisericutele pe care le fac cu cate o prietena, cand ne parcam in cate-o crasma, pentru cateva ore, si bem, dar mai ales vorbim chestii cam neortodoxe…
Oameni din ce in ce mai putini, Andra. Pacat.
Irina, eu cred ca orice om, oricat de lipsit de caracter ar fi, are si el momentele sale de sinceritate cu sine insusi.
Lotusull, eu spun din pacate fiindca un astfel de comportament ar trebui sa atraga lucruri bune, nu izolare, singuratate si nedreptati.
Da, Iulia, si eu cred la fel si tocmai de aceea nu-mi mai folosesc propriile resurse ca sa-mi fac dreptate.
Alina, recunosc ca genul asta de bisericuta in care orele trec fara sa-mi dau seama este si pe gustul meu.