Acum ceva vreme, intrebam oamenii intr-o emisiune ce fel de muzica asculta. Toata lumea, fara exceptie, imi raspundea “muzica clasica”. Prima data m-am bucurat. Asta certifica intr-un fel calitatea respondentilor. Apoi, am inceput sa ma mir. Chiar toata lumea asculta muzica clasica? Pana la finalul emisiunii m-am infuriat. Ori eram luata de fraiera ori nu mai stiam pe ce lume traiesc.
Cam aceeasi reactie o am si cand aud, vad, cunosc, persoane care se mandresc cu bunatatea lor. Mironosite deghizate in Maica Tereza defileaza real ori virtual cu bunatatea lor, insira fapte bune facute drept exemplificare, se dau victime ale oamenilor necunoscuti, ale prietenilor, ale mediului inconjurator, ale sistemelor, ale barbatilor, ale rudelor, ale universului, victime ale propriei marinimii. Ascultandu-le, te intrebi cum de poate exista atat de multa bunatate adunata intr-un metru cincizeci, hai saizeci. Unde are loc o inima atat de mica pentru atatia oameni si necazurile lor? Cum de planetele nu s-au aliniat corespunzator ca sa le ofere acestor fiinte de zahar recompense pe masura? De fapt, nu, nu vor foloase acesti ingerasi. Ei sunt buni pur si simplu. C-asa sunt ei.
Hai sa fim seriosi!
Eu nu sunt buna. Ba, daca ma calci pe coada, sunt rea de-a dreptul. Nu ajut pe toata lumea, ci doar pe cei la a caror poveste rezonez. Nu fac favoruri nimanui decat daca merita. Nu intorc obrazul celalalt niciodata. Nu las de la mine decat daca am pentru cine. Nu empatizez cu oricine si nu stau de vorba cu cei care nu-mi plac. Nu ma prefac emotionata sau coplesita daca nu sunt. Nu dau telefoane de curtoazie. Nu intretin relatii sortite pieirii. Nu fac frumos la nimeni. Nu sar in apararea celor care nu au dreptate. Nu ma sacrific pentru binele poporului. Nu salvez balenele.
Ei bine, da, sunt rea. Sangele de razboinic clocoteste in mine si nu ma lasa sa fiu buna, asa, neconditionat, cum sunt altii.
Stiu ca pana la final fiecare plateste pentru faptele sale, pentru gandurile si actiunile sale. Si uite, intr-un acces de altruism, n-am nimic impotriva ca cei buni, sfinti, imaculati sa primeasca ceea ce merita, iar eu sa raman doar cu ceea ce am. Nici mai mult, nici mai putin.
Nouria, poate ca esti rea cum spui tu ( si inteleg perfect la ce te referi pt ca asa sunt si eu ), dar in mod sigur nu faci rau, pentru ca sufletul il ai bun. Nu te cunosc personal, asa ca ia-o ca pe o intuitie de-a mea:))) Ma regasesc in descrierea ta perfect, nu stiu daca e bine sau rau ca suntem asa, nici nu mai conteaza. In plus eu recunosc spasita ca nu imi plac oamenii si din cauza asta sunt extrem de selectiva in privinta lor Nu cer nimic de la nimeni, nu am pretentii de la oameni, nu am asteptari si asa am ajuns sa am tot mai putine dezamagiri. Nu ma mai iluzionez ca m-as putea schimba la varsta asta, nici nu mai incerc, ma multumesc sa ma accept asa cum sunt si sa fiu iubita de cei care ma inteleg.
Super articolul ! o sinceritate pe care rar o intalnesti la oameni,mai ales cand e vorba de aceasta tema:bunatatea noastra.
Nouria, eu cred ca este vorba pe de-o parte de imagine si pe de alta, de esenta. Si nu intotdeauna intre aparenta si esenta exista un raport direct proportional.

E drept, imaginea unora este extrem de slefuita si aproape impecabila. Dar atunci cand te uiti cu adevarat la acel om si apreciezi nu doar vorbele, ci si faptele concrete si reale, se poate sesiza cam pe unde e adevarul.
Acuma, in alta ordine de idei, eu, chiar apreciez oamenii care salveaza balene :). De fapt, e vorba de acei oameni care sunt profund implicati si devotati cauzei in care cred. Nu conteaza daca, cauza asta vizeaza balene, caini vagabonzi, copilasi abandonati sau te miri ce rasa de bivoli, aflata pe cale de disparitie
Si mai cred ca binele si raul acesta, sunt perceptii omenesti si tot ce este omenesc, este subiectiv.
Cat priveste plata…pai cumva, Universul e o entitate tare inteleapta, el creeaza echilibrul si atunci e simplu, ceea ce semanam, aia culegem. Si nu ma refer aici la gesturile aparente, ci la cele reale.
Si un P.S.
Am o slabiciune pentru oamenii razboinici. Nu stiu sa-ti explic cum si de ce, dar toate prietenele mele din viata reala sunt cam asa
Si pe mine ma distreaza “filozofii” Chiar acum citeam in ceva revista declaratii ale “vedetelor” despre cartile lor de vaanta…parca toti sunt doctori in litere, nici mai mult nici mai putin…..numai tratate de critica literara mai lipsesc…..
Asta ma enerveaza pe mine mai tare: de ce nu recunoaste nimeni ca-i om?! Ca ii place uneori sa asculte si muzica de chef(nu manele…), ca se mai intampla sa mai citeasca si o barfa sau o poveste picanta, ca uneori trece pe partea cealalta sa nu intalneasca un cunoscut cu chef de povesti…….
Evident ca toti suntem rai intr-un fel sau altul: eu spre exemplu nu tolerez nepolitetea si parintii prost-crescuti(mai rau decat copii). La fel nu-mi place sa trebuiasca sa ma prefac in societate mai mult decat trebuie( a se intelege eticheta sociala necesara) .Imi place in schimb la nebunie sa citesc vinerea o anumita revista de mondenitati, sa barfesc cateodata pe cele cu mai multa (si mai expusa) celulita ca mine, sa pierd vremea uneori pur si simplu…..asta ma face rea?! 😀
Ipocrizia e o boala grea si nesuferita de care cei mai multi nici ca vor sa scape. Toti avem o doza, dar la unii depaseste suportabilul. Curvele nu sunt numai la bordel. Sunt printre noi si pozeaza in virgine.
A fi bun nu inseamna sa accepti situatii sau fapte pe care nu esti capabil sa le gestionezi sau sa le simti , persoane ce se insinueaza in viata ta cu un anumit scop , ipocrizia altora ! A fi bun este cand raspunzi cu bunatate celor ce simti ca te iubesc si-ti vor binele ,cand poti face bine chiar daca nu ti se cere acest lucru ,altruismul este caracteristic celor buni si merita fiindca eu cred ca cei cu adevarat buni au satisfactii cu mult mai multe decat ceilalti chiar si cu riscul de a o “lua in barba”!! Si asa se cern prietenii,cunostintele,rudele,etc.
Felicitari pentru articol, din nou ai punctat admirabil.
Si nu, nu ascult muzica clasica, ma plictiseste. Cateodata se mai nimereste cate o melodie la momentul potrivit si atunci o ascult, dar in de obicei prefer altceva.
Si nici nu-mi plac cei care se dau buni si imaculati; cei cu adevarat buni niciodata nu se lauda cu asta.
teribil articl, nouria! cu vervă şi cu sinceritate. dar ştii ceva? tocmai noi, cei care ne considerăm răi pentru că nu ne dăm de cesul morţii pentru cauze pierdute şi nu însiropăm cu ipocrizie fiecare cuvânt care îl rostim, tocmai noi cred că suntem mai aproape de bunătate.
rămâi aşa cum eşti pentru că eşti de apreciat!
Nouria, si eu care ziceam ca are un metru saizeci si doi…
Nu cred că eşti rea, ci, mai degraba, realistă, cum îmi place mie să spun!
Nu cred ca esti rea, cred doar ca nu esti ipocrita. Nicio persoana nu poate fi cum spuneai tu, Maica Tereza. Cred ca cele care pozeaza in persoane deosebit de bune, sunt pur si simplu ipocrite, pentru ca n-ai cum sa fii mereu cu un zambet larg pe fata si sa spui mereu doar vorbe mieroase doar ca sa fii pe placul altora.
“Nu ajut pe toata lumea, ci doar pe cei la a caror poveste rezonez. Nu fac favoruri nimanui decat daca merita. Nu intorc obrazul celalalt niciodata. Nu las de la mine decat daca am pentru cine. Nu empatizez cu oricine si nu stau de vorba cu cei care nu-mi plac. Nu ma prefac emotionata sau coplesita daca nu sunt. Nu dau telefoane de curtoazie. Nu intretin relatii sortite pieirii. Nu fac frumos la nimeni. Nu sar in apararea celor care nu au dreptate. Nu ma sacrific pentru binele poporului. Nu salvez balenele.” – m-au uns pe suflet aceste cuvinte pentru ca imi confirma ca nu sunt o persoana defecta daca am aceasta gandire. Trec printr-o perioada mai dificila la munca tocmai pentru ca nu fac favoruri si nu ajut o persoana angajata pe pile. Sper intr-un final sa fie bine si chiar de nu va fi macar o sa pot inchide ochii in fiecare seara cu constiinta impacata.
Bine ai venit pe blog, Lorelaei! Poti dormi linistita si fara mustrari de constiinta fiindca persoana cu pile va gasi pe cineva care sa-i faca favoruri, iar tu nu vei fi nevoita sa faci compromisuri.
Iti tin pumnii sa treci cu bine peste aceasta situatie!
Iti multumesc pentru sprijin Nouria!
Persoana in cauza si-a gasit deja pe cineva care sa ii faca favorurile. Din pacate persoanele cu relatii sunt cele care reusesc in viata, nu cele care se pricep cu adevarat la ce fac, dar au avut nenorocu’ de a nu se naste intr-o familie instarita. Spiritul meu razbunator ma indeamna sa ii pun bete in roate acestei persoane, dar ma calmez gandindu-ma ca nu rezolv nimic, si mai mult rau imi fac mie. De acum ma duc la munca doar si doar cu gandul ca poate intr-o zi se va face dreptate.
Inca odata, multumesc ca esti asa cum esti si imi dovedesti ca sunt inca oameni pe lume care pretuiesc si respecta calitatea in defavoarea banilor si relatiilor.