10 Dec 2014 Tu nu-mi dai voie
 |  Category: Uncategorized

Tu nu-mi dai voie niciodata sa fac ce vreau. Nu stiu cum reusesti sa te impui. Eu nu sunt vreo carpa fara personalitate. Ba chiar, cateodata, am prea multa si ma incurca si pe mine. In fata ta insa imi pierd vointa si ma transform. Nu folosesti forta. Oricum ai mai multa decat mine si m-ai dobori imediat. Nu folosesti nici vorbe taioase. Din astea am eu mai multe, dar cand sunt cu tine le uit pe toate. Nu stiu ce strategii ai invatat si de unde. De fapt, mereu ma intreb de unde stii atatea despre mine. Esti un fel de “specialist in mine”. Parca ai avut o viata la dispozitie sa ma studiezi si sa ma inveti. Ma stii pe de rost. Si cu toate astea nu ma lasi sa fac ce vreau. Recunoaste ca nu ma lasi! Vrei sa-ti amintesc de cate ori m-ai deturnat de la starea mea initiala? O s-o fac. E lunga lista de intamplari, dar o sa ti le spun doar pe cele semnificative.

Cand ai ajuns acasa m-ai gasit trista. Nu m-ai lasat sa stau asa. Mi-ai dat mana ta delicata si m-ai dus unde stiai ca imi place cel mai mult, in locul acela cu artificii lila. Acolo unde sta fericirea si de unde nu vreau sa mai plec niciodata.

Cand m-ai vazut agitata nu mi-ai dat voie sa raman asa. Te-ai oferit sa rezolvi tu problemele mele, cu calm si intelepciune. Si le-ai si rezolvat. M-am linistit ca prin minune.

Cand eram nervoasa nu mi-ai incurajat starea. N-ai spus o vorba despre iesirile mele destul de bizare, ba imi amintesc ca ai zambit bland si mi-ai spus ca sunt frumoasa cand ma enervez. Am izbucnit in ras si m-am calmat ca prin minune.

Cand ochii mei ar vrea sa planga, le interzici imediat. Spune ca nu-i asa daca poti! Imediat ii saruti si lacrimile dispar ca intr-un truc de magie. De fiecare data ma uimesti si uit ce-mi inlacrimase privirea.

Cand obosesc rau si vreau sa ma odihnesc nu ma lasi s-o fac singura. Te odihnesti langa mine chiar daca energia ta ar darama muntii in acele clipe.

Cand vreau sa ma razboiesc cu cineva nu-mi dai voie. Mereu imi spui ca eu ii sunt superioara aceluia si tot ce merita din partea mea e sa-l ignor. Si eu te ascult. Mereu fac cum zici tu. Niciodata nu ma opun. Parca as fi vrajita. Nu ma mai recunosc. Sunt atat de docila. Nu pun la indoiala nimic din ce-mi spui, nimic din ce-mi faci, nimic din ce-mi doresti.

Tu nu-mi dai voie sa fac multe lucruri, iar eu ma supun. Si stii care-i culmea? Ca-mi place de mor!

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.
Leave a Reply » Log in