Acum ceva vreme, intrebam oamenii intr-o emisiune ce fel de muzica asculta. Toata lumea, fara exceptie, imi raspundea “muzica clasica”. Prima data m-am bucurat. Asta certifica intr-un fel calitatea respondentilor. Apoi, am inceput sa ma mir. Chiar toata lumea asculta muzica clasica? Pana la finalul emisiunii m-am infuriat. Ori eram luata de fraiera ori nu mai stiam pe ce lume traiesc.

Cam aceeasi reactie o am si cand aud, vad, cunosc, persoane care se mandresc cu bunatatea lor. Mironosite deghizate in Maica Tereza defileaza real ori virtual cu bunatatea lor, insira fapte bune facute drept exemplificare, se dau victime ale oamenilor necunoscuti, ale prietenilor, ale mediului inconjurator, ale sistemelor, ale barbatilor, ale rudelor, ale universului, victime ale propriei marinimii. Ascultandu-le, te intrebi cum de poate exista atat de multa bunatate adunata intr-un metru cincizeci, hai saizeci. Unde are loc o inima atat de mica pentru atatia oameni si necazurile lor? Cum de planetele nu s-au aliniat corespunzator ca sa le ofere acestor fiinte de zahar recompense pe masura? De fapt, nu, nu vor foloase acesti ingerasi. Ei sunt buni pur si simplu. C-asa sunt ei.

Hai sa fim seriosi!

Eu nu sunt buna. Ba, daca ma calci pe coada, sunt rea de-a dreptul. Nu ajut pe toata lumea, ci doar pe cei la a caror poveste rezonez. Nu fac favoruri nimanui decat daca merita. Nu intorc obrazul celalalt niciodata. Nu las de la mine decat daca am pentru cine. Nu empatizez cu oricine si nu stau de vorba cu cei care nu-mi plac. Nu ma prefac emotionata sau coplesita daca nu sunt. Nu dau telefoane de curtoazie. Nu intretin relatii sortite pieirii. Nu fac frumos la nimeni. Nu sar in apararea celor care nu au dreptate. Nu ma sacrific pentru binele poporului. Nu salvez balenele.

Ei bine, da, sunt rea. Sangele de razboinic clocoteste in mine si nu ma lasa sa fiu buna, asa, neconditionat, cum sunt altii.

Stiu ca pana la final fiecare plateste pentru faptele sale, pentru gandurile si actiunile sale. Si uite, intr-un acces de altruism, n-am nimic impotriva ca cei buni, sfinti, imaculati sa primeasca ceea ce merita, iar eu sa raman doar cu ceea ce am. Nici mai mult, nici mai putin.

Tu reusesti sa fii mai bun de Paste si de Craciun?

Eu nu stiu cum fac, dar sunt la fel de buna ori de rea intregul an.

Am momente cand ma gandesc la altii si daruiesc, indiferent de zi, luna, an, timp, anotimp si am momente cand ma gandesc la mine si cer. Primesc ori nu, eu mi-am facut datoria sa dau.

De ce sa fiu mai buna saptamana asta decat saptamana trecuta?