Pentru ca am fost invitata de curand la “Happy Hour” de la Pro Tv si am observat interesul oamenilor pentru aceasta emisiune (dupa numarul telefoanelor si mesajelor primite in urma acestei aparitii), m-am decis sa povestesc ceva despre ceea ce nu se vede la televizor. Pe Catalin Maruta il stim cu totii, pe oamenii talentati din trupa ii vede si ii asculta toata lumea care deschide televizorul in timpul saptamanii de la sase fara un sfert, la Pro Tv. Exista, insa, o categorie de oameni din umbra, fara de care lucrurile nu ar putea functiona atat de bine. Fiecare dintre ei isi face treaba in cel mai profesionist mod cu putinta. Stiu, suna a cliseu. Nu trebuie sa fii doctor docent ca sa iti dai seama ca ceea ce se vede pe ecran reprezinta munca unei echipe intregi. Da, dar lucrurile nu sunt atat de simple. Conteaza cum iti faci treaba, cum te porti cu oamenii care iti trec pragul, cum ii faci sa se simta si ce impresie lasi in urma ta.
Prima persoana cu care am intrat in contact a fost redactorul emisiunii, o domnisoara amabila, prietenoasa si grijulie pe care, la sfarsitul discutiilor noastre telefonice dinaintea emisiunii si de dupa, am avut senzatia ca o cunosc de-o viata. Apoi, am intalnit soferul de la Pro venit sa ne ia intr-o zi geroasa in care se circula cumplit de greu si cu care ne-am petrecut patru ore pe drumul spre Buftea si inapoi. Un domn tanar, amabil, care in traficul nebun din oras a condus ireprosabil, calm, elegant si ne-a facut sa ne simtim atat de bine in masina, incat, recunosc, la un moment dat am adormit.
Ajunsi la Buftea, am fost intampinati cu zambete si amabilitate de Greta, cea care se ocupa cu linistea si disciplina din platou, si pe care o stiam demult, dar care ne-a aparut in fata asa cum n-o mai vazuseram pana atunci, cu o burtica dragalasa de viitoare mamica de gemeni. Ne-a invitat sa ne ocupam cabina in care ne aflam doar noi (subliniez aceste lucruri pentru ca am trait si experiente crunte in ograda altei televiziuni, unde o domnisoara de la machiaj mai avea putin sa-mi dea una peste fata fiindca mi-am permis s-o rog sa ma machieze cat mai natural, fara mii de culori la ochi, dar despre asta, poate, voi povesti intr-un alt post). Si daca tot vorbeam de machiaj, aici, doamna care se ocupa cu infrumusetarea invitatilor mi-a ascultat cu atentie dorinta (aceeasi, de machiaj natural la ochi si in obraji… asta e… am idei putine, da’ fixe) si intr-un timp demn de cartea recordurilor (mie, cel putin, asa mi s-a parut) si-a facut treaba impecabil. Cu domnisoara de la coafura n-am avut prea multa treaba, dar chiar si asa, tot mi-a facut un compliment legat de parul meu, lucru menit, cu siguranta, sa ma faca sa ma simt bine.
Cand am ajuns in platou, deja aveam senzatia sa suntem de-ai casei. Am schimbat cateva vorbe cu operatorii pe care ii cunosteam de la diverse filmari din Buftea si ne-am pupat cu Maruta, care, indiferent de parerea pe care o au unii si altii, stie sa se poarte cu invitatii lui in functie de cum sunt acestia. Noi ne-am simtit excelent in compania lui.
Singura teama pe care eu am avut-o cand am acceptat sa merg la emisiune, a fost: cine vor fi ceilalti invitati din platou. N-as fi vrut sa fiu colega nici cu chilotii cuiva, nici cu vreun dans din buric ori cine stie cu ce ciudatenie din lumea asta mondena. Si-atunci, singurul lucru pe care l-am mai putut face a fost sa intreb in soapta cine o sa mai vina.
Si pentru ca seara petrecuta la “Happy Hour” sa fie una intr-adevar speciala, raspunsul a venit ca o frumoasa surpriza ce parca fusese anume pregatita pentru mine: Holograf. Ce-mi puteam dori mai mult? 
Si daca eu am povestit aici doar lucrurile care nu s-au vazut, va las pe voi sa urmariti ceea ce s-a vazut (in caz ca ati ratat).
Recent Comments