Tag-Archive for ◊ cerere in casatorie ◊

23 Apr 2012 Amintiri

Era 11 august 1999. Urma sa traiesc o eclipsa. Aveam emotii. Nu imi puteam imagina cum e posibil sa se faca noapte in plina zi. Se spunea ca asa ceva se traieste o data la o suta de ani, parca. Ma simteam privilegiata, dar nu-mi puteam stapani presimtirile sumbre. Daca se intoarce pamantul cu susul in jos? Daca se revarsa marile? Daca se da peste cap rutina lumii? Nu stiam la ce sa ma astept. Iar sufletul imi tremura.

Putin dupa ora pranzului cerul incepuse sa se intunece ca in amurg. Cu simturile ascutite la maximum si cu niste ochelari ciudati la ochi asteptam sa se intample minunea. Sau dezastrul. Aproape ca nu mai respiram. Soarele si luna isi incepusera dansul nestingheriti, intr-o liniste desavarsita. Presiunea era enorma. Mi se parea ca nu mai aud bine. Credeam ca vajaie pamantul, cand de fapt imi vajaiau mie urechile de la atata tensiune. Pe strazi se adunasera oameni care desi pana atunci nu ridicasera ochii din pamant, acum priveau toti semeti spre cer. Ma uitam cand la ei, cand la soarele intunecat si asteptam sa se intample ceva. Nu stiu ce. Ceva ireversibil, poate.

Si pentru mine s-a intamplat. Nu, nu era ce ma asteptam. Nu mi-a ajuns marea la geam si nici stelele nu mi-au gaurit acoperisul. Nici macar intunericul de cateva secunde n-a fost atat de sumbru cum ma asteptam. In schimb, in timp ce pandeam zgomote, semne, minuni, mi-a sunat telefonul. La inceput m-am speriat. Taraitul strident m-a scos din reverie.  Nu putea sa fie asta semnul care-mi rasturna destinul. Nu putea sa-mi aduca un apel telefonic mai multa emotie decat o eclipsa totala de soare pe care ti-e dat s-o traiesti o singura data in viata in deplinatatea ei. Si totusi…

Vocea de la telefon imi spunea ca vrea sa ma vada. Mai presus de eclipsa, de soare si de luna. Imi spunea ca ii e dor sa mai stam de vorba, sa radem si sa  glumim despre toti si toate, cum faceam odinioara. La inceput am zambit. Soarele ardea si el avea chef de intalniri. Apoi, am devenit serioasa. De ce voia sa ma vada atunci? De ce in acea zi cu eclipsa? De ce tocmai cand ma pregateam de schimbari radicale venite de sus? Oare asta era semnul?

Ne-am intalnit pana la urma la cateva ore dupa ce soarele se eliberase de povara lunii. Ne-am privit in ochi, ne-am tinut de mana, iar el m-a intrebat “Vrei sa fii sotia mea?”

Atunci am inteles ca tot freamatul din mine anticipa nu eclipsa, ci schimbarea destinului care imi fusese harazita in acea zi.