Tag-Archive for ◊ bun simt ◊

13 Jun 2013 Clientul nostru, stapanul cui l-o accepta

Am deschis Academia de Arte Frumoase Daniel Iordachioaie de vreo doua luni. Am pornit la drum cu sufletul deschis si cu entuziasmul artistului dornic sa impartaseasca si altora din experienta sa de-o viata. Ca orice institutie, avem reguli, obligatii si drepturi.  Ca un cod de ordine interioara, ne-am stabilit niste standarde de la care nu ne abatem sub nicio forma. Oferim si cerem respect clientilor nostri, punctualitate, seriozitate si profesionalism.

Cine sunt clientii nostri? La prima vedere ai zice ca sunt copiii. Cu ei lucram, lor le dezvaluim secrete profesionale, cu ei ne mandrim si pe ei ii pregatim pentru cariere solide, nu efemere. Dar daca stam mai bine sa ne gandim, pana sa ajungem la copii, primii care ne cauta, cu care interactionam si stabilim planul de lucru sunt parintii. De la ei porneste totul.

Am avut norocul, pana acum, sa intalnim parinti responsabili, seriosi, decisi sa investeasca sufleteste, material si oricum e omeneste posibil, in copiii lor. Acestia sunt clientii nostri cu care ne mandrim. Avem mamici, tatici, bunici, bone care vin din capatul celalalt al orasului fix la ora stabilita, de ai zice ca pentru ei nu exista trafic, semafoare, aglomeratie. Avem parinti care stiu sa sune, sa ne anunte atunci cand copilul e bolnav si nu poate ajunge la cursul de a doua zi. Sunt persoane atat de corecte si serioase, incat n-ai cum sa nu tii cont de doleantele lor, de schimbarile de program pe care le solicita, de problemele care apar la un moment dat. Facem tot ce putem ca acesti clienti ai nostri sa fie multumiti si sa-si aduca cu drag copiii la cursuri. Colaborarea este o placere, iar rezultatele sunt si vor fi pe masura.

Legatura creata intre elev si profesor e cea care va ramane in sufletul si mintea copilului intreaga viata. Iar noi stim acest lucru si il tratam cu respectul si afectiunea cuvenite.

Ce te faci, insa, cu acei clienti-parinti neseriosi care, pe langa faptul ca-ti dau peste cap intregul program, n-au nici macar minima decenta sa-si ceara scuze? Cum sa te porti cu ei cand, programarea fiind facuta, uita sa vina si te lasa sa-i astepti ca prostu’, timp in care, un alt posibil client serios nu mai are loc? La inceput, dau telefon entuziasmati, cer programare, tu sucesti programul in asa fel, incat omul sa aiba loc cand isi doreste si nu-l refuzi, ba mai mult, cu o zi inainte il suni tu sa-l intrebi daca vine, el confirma, si te trezesti la ora programata ca totul a fost o cacealma.

In mod normal, ai zice ca atunci cand faci afaceri, faci orice ca sa castigi. Accepti compromisuri, te agiti, te faci carpa, ii lasi pe clienti sa-ti fie stapani, numai sa dea banii. Ei bine, in cazul nostru nu-i asa. Inainte de a fi o afacere, Academia de Arte Frumoase e un loc in care profesorii si elevii rezoneaza, comunica si cu sufletul, nu doar cu vorba, ba mai mult, fac impreuna arta. Aici nu e loc de tensiuni, certuri, neplaceri si n-are nimeni timp de pierdut. Ramanem doar cu parintii si cursantii care au inteles cum functionam si care au aceleasi principii ca si noi.

In curand, vom incepe si alte cursuri la Academia de Arte Frumoase, cu profesori de exceptie, nume grele in domeniul lor de activitate si nu vom permite nimanui sa-si bata joc de ei. Oricat de viitor client ar fi, cel care ne contacteaza trebuie sa ofere respect, sa fie de cuvant si sa-si doreasca intr-adevar ca fiul ori fiica sa  invete ceva, in conditiile de profesionalism pe care le oferim si le solicitam.

Altfel, viitorul nostru posibil client se poate duce unde-o vrea el si la cine l-o accepta. Pentru orice suma din lume, noi nu abdicam de la regula bunului simt.

09 Oct 2012 Tupeul

Dictionarul spune ca tupeu inseamna “indrazneala, cutezanta care intrece limita cuvenita; obraznicie, impertinenta”. Probabil este o varianta mai veche a dex-ului cea la care fac referire. In zilele noastre definitia ar fi alta: tupeu = reusita. Va rog sa ma contraziceti daca gresesc!

Sa stai in banca ta, sa pleci privirea, sa iti ceri scuze, sa renunti, sa nu intri pe fereastra atunci cand esti dat afara pe usa, sa te retragi in tacere, sa nu te expui, sa nu te dai in spectacol, sa nu jignesti, mai pe scurt sa n-ai tupeu este echivalent cu ratarea. Vei fi un nimic pe care nu-l baga nimeni in seama, caruia nu-i va ridica nimeni statuie pentru decenta, ba se vor gasi chiar cate unii care sa te striveasca si sa-ti rada in nas ca ei au reusit spre deosebire de tine.

Tupeul este cartea pe care trebuie s-o joci ca sa razbati. Cu cat esti mai impertinent, cu atat starnesti mai mult interes. Cu cat te lauzi mai mult cu merite inchipuite, cu atat se gasesc mai multi fraieri care sa te creada. Cu cat strivesti mai multe cadavre, cu atat locul tau va fi mai sus, mai in varf, unde aerul e mai rarefiat si unde nu-ti mai ajung la nas mirosurile de hoituri peste care ai trecut.

Tentatia sa fii printre castigatori este mare. Cateodata mimezi si tu asa-zisul tupeu, dar nu stiu cum se face ca sacalii din jur te miros si stiu ca ceea ce faci nu-i decat o copie palida a ceea ce inseamna “cutezanta care intrece limita cuvenita”. E suficient un cuvant sau o privire ca sa te retragi spasit, cu coada intre picioare ca un caine care tocmai a primit un sut in fund.

Ca sa ai tupeu trebuie sa fii educat asa. Sa ai modele printre cei din neam cu tine, printre cei langa care vietuiesti, in jurul carora te-nvarti. Si mai trebuie sa-l exersezi temeinic pana sa devii un tupeist autentic si demn de bagat in seama. Ce folos ca ridici si tu vocea o data sau deranjezi un om de maximum doua ori daca a treia oara mori de rusine, te crispezi si ti se intoarce stomacul pe dos la gandul ca ai putea deveni penibil, stresant ori obositor? Daca esti obisnuit sa nu deranjezi, sa nu stanjenesti, sa nu superi, cum ai putea sa razbati in lumea asta?

Imi spunea o persoana, odata, ca in ziua de azi trebuie sa ridici mana si sa arati ca esti si tu aici, sa n-astepti sa te invite cineva, sa intri neinvitat fiindca fiecare e pentru el si nu-si bate nimeni capul pentru tine si problemele tale. Foarte incurajatoare perspectiva. Sa pornim cu avant si cu manutele sus spre reusita! Sa ne inarmam cu tupeul din dotare (aia care-l au) si sa rupem gura targului! Dar daca nu posezi asa ceva? Care-s sansele tale reale?