01 May 2011 Paste de lux

Asta mi-am dorit. Luxul suprem. Initial am crezut ca acasa il gasesc, apoi, intr-o fractiune de secunda mi-am dat seama ca superlativul ar fi in afara Bucurestiului. N-am avut nevoie de multe clipe de gandire. Am decis intr-o secunda ca luxul suprem de care avem nevoie e linistea, aerul curat si semnificatia locului in care vom poposi. N-am visat la vreo destinatie exotica, n-am rezervat vreo camera in vreun hotel de lux si nici n-am stat sa numaram banii alocati sarbatorii de Paste si cadourilor de la Iepuras. Am pornit la drum cu cat aveam in buzunar, n-am pregatit nimic in afara de bagaje si-am evadat. Destinatia: Moldova.

Dupa un drum lung si extrem de obositor, cu un copil mic ce n-a dormit un minut timp de 6 ore cat am calatorit, am oprit la poarta raiului. Casuta primitoare care i-a leganat copilaria sotului meu era limanul la care ne-am dorit sa  ajungem. Toata oboseala, caldura si agitatia au disparut ca prin minune. Aerul rece si curat, primirea calda a oamenilor dragi si masa plina de bunatati ne-au facut sa simtim luxul suprem de care aveam nevoie. Ne-am relaxat si ne-am bucurat de fiecare secunda petrecuta acolo, iar in dimineata in care trebuia sa plecam, dupa ce stranseseram toate bagajele, am decis intr-o clipa sa mai ramanem. Cele trei zile rezervate la inceput acestei plimbari erau absolut neincapatoare pentru tot ce ne propuseseram sa facem si sa traim. Asa ca, prelungind sederea, am avut timp sa zburd pe pajiste cu copiii mei, cu sotul meu si cu iedutele dragi. M-am bucurat din plin de prezenta pisicutelor mele trimise la o viata mai libera acum un an si jumatate. M-am certat zilnic si pe indelete cu Filip, curcanul, care nu accepta in ruptul capului ca margelele mele erau mai rosii decat ale lui. Am mers la Herghelia Mariei Sale (Depozitul de Armasari) din Dumbrava si m-am plimbat cu docarul, fara sa le soptesc o vorba lipitanilor superbi care ne purtau cu gratie despre faptul ca inima mi-a ramas, totusi, la un pur sange arab naravas care necheza neincetat. Si pentru ca abia facuseram proiectul de la istorie despre Stefan cel Mare , ni s-a parut absolut necesar sa-l ducem pe Darius din nou, de data asta mare fiind, la Cetatea Neamtului, renovata si ingrijita impecabil.

Ne-am oxigenat creierul si sufletul, am stat afara toata ziua, ne-am tolanit in hamac ori ne-am ciondanit pentru un loc in balansoar, ne-am bucurat ca a inflorit trandafirul japonez chiar in ziua in care am ajuns noi, ne-am minunat ca au inflorit craciunitele de Paste si am facut zeci de fotografii copiilor care se zbenguiau in voie, printre lalele si zambile, printre animalute si gaze obraznice.

Am avut un Paste de lux, dupa chipul si asemanarea visului meu.

Hristos a inviat!

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

10 Responses

  1. 1
    Dorina 

    Adevarat a Inviat! Cu adevarat un Paste de lux! Ce frumoase sunt pozele…cu siguranta s-a facut inca un “Folder” in jurnalul sufletului vostru , unul care e plin de zambete, caldura, dragoste si sinceritate!

    Astfel de momente am trait eu ieri, cand in cetatea de la Brasov era festivalul Medieval…cand am vazut acele “batalii” intre cavaleri pe viu…eram mai entuziasmata decat copiii privind, of acele sabii, rochii ale doamnelor, o minunatie!

    Pupici

  2. 2
    camellia 

    Sa va fie de bine! E frumoasa Moldova noastra, nu-i asa?
    Dar din poze parca ai fi fost singura in concediu…Vrem mai multe poze!!!

  3. 3
    Nouria Nouri 

    Ce frumoase sunt manifestarile acestea, Dorina! De cate ori am nimerit in mijlocul unei “batalii” intre cavaleri sau printre domnitele cochete mi-a fost si mai clar faptul ca eu atunci ar fi trebuit sa ma nasc.
    Multumesc, Camellia! E foarte frumoasa Moldova, e adevarat. Cat despre poze… eu consider ca sunt suficiente acestea. Tu pe cine ai mai fi vrut sa vezi?

  4. 4
    Iris 

    Puterea acestor sfinte sarbatori devine si mai profunda fiindca locurile si persoanele din jur fac uniune in aceste momente ! Este minunat cum ai petrecut aceste sarbatori si sunt sigura ca sunt multi ce viseaza la acest mod aproape sfant de a sarbatori .Vad ca si animalutele au avut partea lor de contributie si mai ales ca cea mica si-a facut “prieteni” de a caror existenta nu stia ! Oricum fotografiile sunt destul de reprezentative chiar daca dna. Camellia voia sa vada probabil si persoana ce va fotografia !

  5. 5
    Criss 

    Foarte frumoase pozele. Frumoasa zona Moldovei….Am si eu radacini pe acolo. De fapt ma trag din tata moldovean si mama unguroaica. :) Interesanta combinatie, nu?

  6. 6
    Nouria Nouri 

    Adevarul e, Iris, ca oriunde te-ai afla, daca esti cu oamenii potriviti si atmosfera e primitoare poate fi sarbatoare in orice zi.
    Chiar ca e o combinatie interesanta, Criss! Tu cum te simti: mai mult moldoveanca sau mai mult unguroaica? :)

  7. 7
    camellia 

    Pai, Nouria, lipsesc din fotografii ceilalti membri ai familiei si gazdele. Asteptam sa vad o masa mare, cu oua rosii, pasca si cozonac la umbra unui copac abia inverzit :)…

  8. 8
    Nouria Nouri 

    Draga Camellia, genul de fotografii despre care spui tu sunt doar pentru albumul nostru personal.

  9. 9
    Criss 

    Nouria, as nedreptati pe cineva daca as zice ca ma simt intr-un fel sau altul. Dar avand in vedere ca m-am nascut, am crescut si traiesc in Tg. Mures, ma simt…ardeleanca. :)

  10. 10
    andra 

    ce aproape eraţi de mine! E un tablou de familie minunat ceea ce ne-ai “creionat” tu aici.

Leave a Reply » Log in