Noi nu suntem impreuna in zilele impachetate de sarbatoare. Fie ca este vorba de Revelion, Ziua indragostitilor, Dragobete, 8 martie sau mai stiu eu ce zi in care cuplurile sunt nedespartite, eu si sotul meu ne plimbam dorul prin locuri diferite. La inceput, il insoteam pretutindeni. Credeam, asa cum vazusem si auzisem la cei din jur, ca asta inseamna iubirea. Sa-i fii umbra jumatatii tale si sa petreceti cel putin zilele importante ale anului (hotarate, pana la urma, de altii) impreuna. Apoi, n-am mai avut cum sa-l insotesc. Copilul aparut intre timp nu putea fi carat precum un bagaj de mana pe coclauri. Oricat de mult as fi vrut sa-i demonstrez iubirea in felul traditional, impus de societate, n-am mai reusit. Am considerat ca munca e munca, iar viata de familie, viata de familie. Responsabilitatile de parinti au fost mai importante decat moftul de a sta noi nas in nas cu ocazia nu stiu carei zile. As fi fost ridicola sa ma prezint in sali de spectacole, in restaurante, la receptii ori evenimente cu staif, cu pruncul de gat. Sigur, scopul ar fi fost nobil, dar tot penibil m-as fi simtit. Atunci, am renuntat sa-mi mai doresc sa serbez ca toata lumea zilele declarate sarbatori legale ori sentimentale. Obligata de situatie, ce-i drept, am realizat ca dragostea nu inseamna sa fii legat de celalalt ca un rucsac. Nu-i nevoie sa respiram acelasi aer 24 de ore din 24 ca sa ne simtim iubirea. Nu-i un capat de lume daca ne strangem in brate si ne sarutam pe intai ianuarie la ora 5 dimineata, si nu la 12 noaptea. N-am motive sa ma simt mai putin iubita daca in dimineata de Dragobete, de exemplu, sotul meu imi spune ca ma iubeste si-apoi pleaca sa-si faca meseria. Un simplu cuvant, un singur gest ori o privire imi poate insenina ziua, indiferent care e aceea. Ne purtam in gand si in suflet in fiecare clipa, iar regasirea este cu atat mai dulce. Ce poate fi mai frumos decat sa-ti fie dor sa ajungi langa omul iubit? Ce petrecere, sindrofie ori bal m-ar putea face mai fericita decat faptul ca sotul meu imi spune ca i-a fost foarte dor de mine? De noi.
Pana la urma, in toata aceasta situatie atipica am mai descoperit o placere la care nu ne gandiseram: sarbatorile noastre sunt doar ale noastre, nu ale tuturor. Iar mangaierile, dragalaseniile, imbratisarile cu care ne rasfatam nu tin cont de nicio data din calendar. Sunt dincolo de conventii.
Ce frumos si ce adevar!!
Si cum si eu actionez dupa principiile dobandite cu timpul cum e si la tine, multi spun ca sunt “extraterestru”, dar lucrul cel mai important este ca eu nu traiesc ptr altii si nu prea imi pasa ce zic “multi”..asa ca viata e frumoasa si chiar daca nu e roz in fiecare zi gandind doar la momente frumoase pur si simplu soarele rasare 
Frumos.Si tot pe-atat de adevarat!Cred ca timpul, situatiile, experientele traite impreuna sunt cele mai strasnice ,,dovezi” ale reusitei in cuplu.Pentru ca iubind, dam, poate, cea mai buna masura iubirii pe care o primim!
Nu pot decat sa va doresc sa ramaneti mereu asa. Frumosi si indragostiti.
Draga mea, in ziua de azi normalitatea – tradusa prin decenta, cumpatare, discretie – a devenit atipica, asa-i. Sunt la moda exagerarile, idealizarile fortate si ipocrizia, in cele din urma, pentru ca perfectiunea pe care unii o proclama si cu care scot ochii altora nu exista, pur si simplu…
Voi sunteti perfecti in imperfectiunea voastra, si asta nu zic eu, ca va cunosc personal, ci o zice si timpul, a carui proba ati trecut-o cu brio.
Ce suflete frumoase aveti ,cata puritate si sensibilitate ,sunteti persoane exceptionale ,sa nu va schimbati niciodata !