Credeti ca-i cunoasteti pe cei apropiati? Credeti ca stiti totul despre voi insiva?
De cateva zile am inceput sa ma indoiesc ca as cunoaste pe cineva cu adevarat. Am auzit lucruri care m-au bulversat, despre oameni pe care puteam sa jur ca-i cunosc. M-am surprins pe mine reactionand cum n-as fi crezut ca pot sa o fac.
De fapt, nu cunosc pe nimeni atat de bine, cum nici pe mine nu ma stiu indeajuns.
Necunoscutul de langa mine si necunoscutul din mine si-au dat mana de eclipsa ca sa ma scape de liniste. Acum am la ce sa meditez, am cu ce sa-mi pierd vremea si cu ce sa-mi ocup timpul, ca prea stateam degeaba. Prea n-aveam nimic de facut, de gandit, de muncit. Acum am.
Poate in urma informatiilor primite voi reusi sa realizez portretul meu, cel putin. Sau poate voi realiza robotul care-mi doresc sa fiu. Inca ma mai incurca sensibilitatea, sentimentele, nostalgiile, dar cand voi scapa de ele voi putea spune cu mana pe tranzistor, circuite, cabluri, ca m-am linistit.
Pana atunci ma mai chinui putin cu inima, cu sufletul, cu ratiunea.
da! se simt sentimentele puternice care va fac sa fiti un om deosebit! da! e imposibil sa ii stim pe cei din jur , cum imposibil ne este deopotriva sa ne stim pe noi insine! cred ca exactitatea cu care ne-am sti sau am devora pe altul , nu ar aduce nimic inaltator ; poate doar o siguranta care ucide . fiti asa cum sunteti , asa cum v-am intrezarit in timp printre cuvinte! sunteti pe langa o femeie frumoasa si un om deosebit si talentat!