24 Jul 2014 Povestea din camera mea
 |  Category: Uncategorized

Am intrat si am incuiat usa. Cheia am lasat-o in broasca. Nu las pe nimeni sa priveasca in camera mea prin gaura cheii. Ce ar vedea s-ar putea sa-l tulbure profund pana si pe cel mai insensibil om de pe pamant.

Am aprins stelutele de pe comoda. Am dat drumul la muzica. Linistea camerei a capatat contururi noi. L-am privit in ochi si am inteles. A venit din alte dimensiuni. Si nu intamplator. Nu revendic nimic palpabil de la el. Nu ma pierd in nimicuri. Totul vine atat de firesc… Linistea sufletului e cel mai mare dar pe care-l puteam primi. N-am cerut-o, dar am tanjit dupa ea multa vreme. De asta a venit. Si nu l-am chemat, dar m-a auzit.

Cineva ciocane la usa. Nu raspundem. Usa noastra va sta mereu inchisa pentru lumea de afara. Si-au imaginat ca suntem inauntru dupa muzica pe care au auzit-o, dar ei nu cunosc dansul nostru. Nu stiu sa-l danseze. Si nici nu l-ar putea intelege. Coregrafia a fost facuta dinainte, de cineva pe care nu-l cunoastem, dar pe care il simtim de fiecare data cand ne privim in ochi. Cine ar mai avea loc intre privirile noastre?

Am deschis o carte si am inceput sa citim amandoi in acelasi timp, in acelasi ritm, dar in gand. Cuvintele au acelasi inteles pentru noi, iar paginile le dam pe rand, fara graba. Marii scriitori ai lumii au scris despre noi. Zambim de fiecare data cand ne recunoastem in vorbele lor. Si totusi, au ramas multe nescrise fiindca oricat ar fi de intelept cineva, n-ar putea sa puna in cuvinte povestea noastra. Doar noi o stim si o scriem in fiecare zi.

A turnat vinul in pahare si am ciocnit. Nu ne-am urat nimic. Nu ne-am propus nimic. Nu ne facem planuri si nu ne constrangem. Nu ne intereseaza cliseele. Doar ne-am privit si am inteles totul. Libertatea pe care ti-o da iubirea e greu de incatusat.

Pentru cei de afara, care stau pe la usa, nu mai am pahare. Nici vin nu mai e. Poate par nepoliticoasa, dar n-am timp sa ma gandesc la asta. Straine de sufletul meu, daca imi bati la usa si nu iti deschid inseamna ca nu e loc in camera mea pentru tine. Asa ca nu te obosi degeaba. Ma bucur de libertatea mea nepretuita, de universul meu si stiu ca tu n-ai nicio legatura cu asta.

Am inchis usa cu cheia si cheia am lasat-o in usa. Nu poti intra. Nu deranja!


 

 

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

5 Responses

  1. 1
    Irina 

    Superb ! Atat se poate spune !

  2. 2
    Nouria Nouri 

    Multumesc, Irina!

  3. 3
    IOANA 

    De vis!

  4. 4
    Sandulescu Sorin 

    Frumos…. ce poate fi mai frumos decat dragostea neconditionata…..tu primesti si daruiesti…..esti IUBIRE ! Esti ceea ce vrei sa fii………

  5. 5
    camellia 

    Cine nu si-ar dori? Cine n-ar omori pentru o poveste de iubire asa de frumoasa, atat de speciala?

Leave a Reply » Log in