Dictionarul spune ca tupeu inseamna “indrazneala, cutezanta care intrece limita cuvenita; obraznicie, impertinenta”. Probabil este o varianta mai veche a dex-ului cea la care fac referire. In zilele noastre definitia ar fi alta: tupeu = reusita. Va rog sa ma contraziceti daca gresesc!

Sa stai in banca ta, sa pleci privirea, sa iti ceri scuze, sa renunti, sa nu intri pe fereastra atunci cand esti dat afara pe usa, sa te retragi in tacere, sa nu te expui, sa nu te dai in spectacol, sa nu jignesti, mai pe scurt sa n-ai tupeu este echivalent cu ratarea. Vei fi un nimic pe care nu-l baga nimeni in seama, caruia nu-i va ridica nimeni statuie pentru decenta, ba se vor gasi chiar cate unii care sa te striveasca si sa-ti rada in nas ca ei au reusit spre deosebire de tine.

Tupeul este cartea pe care trebuie s-o joci ca sa razbati. Cu cat esti mai impertinent, cu atat starnesti mai mult interes. Cu cat te lauzi mai mult cu merite inchipuite, cu atat se gasesc mai multi fraieri care sa te creada. Cu cat strivesti mai multe cadavre, cu atat locul tau va fi mai sus, mai in varf, unde aerul e mai rarefiat si unde nu-ti mai ajung la nas mirosurile de hoituri peste care ai trecut.

Tentatia sa fii printre castigatori este mare. Cateodata mimezi si tu asa-zisul tupeu, dar nu stiu cum se face ca sacalii din jur te miros si stiu ca ceea ce faci nu-i decat o copie palida a ceea ce inseamna “cutezanta care intrece limita cuvenita”. E suficient un cuvant sau o privire ca sa te retragi spasit, cu coada intre picioare ca un caine care tocmai a primit un sut in fund.

Ca sa ai tupeu trebuie sa fii educat asa. Sa ai modele printre cei din neam cu tine, printre cei langa care vietuiesti, in jurul carora te-nvarti. Si mai trebuie sa-l exersezi temeinic pana sa devii un tupeist autentic si demn de bagat in seama. Ce folos ca ridici si tu vocea o data sau deranjezi un om de maximum doua ori daca a treia oara mori de rusine, te crispezi si ti se intoarce stomacul pe dos la gandul ca ai putea deveni penibil, stresant ori obositor? Daca esti obisnuit sa nu deranjezi, sa nu stanjenesti, sa nu superi, cum ai putea sa razbati in lumea asta?

Imi spunea o persoana, odata, ca in ziua de azi trebuie sa ridici mana si sa arati ca esti si tu aici, sa n-astepti sa te invite cineva, sa intri neinvitat fiindca fiecare e pentru el si nu-si bate nimeni capul pentru tine si problemele tale. Foarte incurajatoare perspectiva. Sa pornim cu avant si cu manutele sus spre reusita! Sa ne inarmam cu tupeul din dotare (aia care-l au) si sa rupem gura targului! Dar daca nu posezi asa ceva? Care-s sansele tale reale?

Dupa o izolare voita, dupa ce am decis s-o las mai usor cu impartasirea gandurilor si parerilor in neant ( a se citi virtual), m-am gandit eu aseara sa ma deschid spre oameni, spre realitate, si am dat drumu’ la televizor. Nici nu se putea sa-mi aleg un moment mai prost. Am vazut si eu ce-ati vazut si voi. Nu comentez nimic despre asta, desi, ca tot romanu’, am si eu o parere. Ceea ce mi-a atras atentia in mod deosebit, dincolo de balamucul din strada, a fost atitudinea unei moderatoare de la un post de televiziune cu pretentii. Nu-i voi spune pe nume fetei fiindca nu i-l stiu si nici n-am de gand sa i-l aflu.

Doamna sau domnisoara in cauza avea de moderat niste discutii cu invitatii din platou ori cu cei de la telefon. Se vedea clar ca era cuprinsa de febra intamplarilor, dar felul in care se adresa interlocutorilor depasea orice limita a profesionalismului, decentei, bunului simt. Nu mi-ar fi atras atentia daca n-as fi prins momentul in care il punea pe omul de la telefon, cu un ton autoritar, sa-i dea niste raspunsuri. Am ramas acolo, pe postul respectiv, asteptand raspunsul celui intervievat. Si-am asteptat mult si bine, fiindca pret de cateva minute n-a vorbit decat ea. Exact cand se pregatea omul sa-i spuna ceva, moderatoarea punea o alta intrebare, fara sa astepte, de fapt, niciun raspuns. Si cel de la telefon s-a prins ca n-are nicio sansa sa raspunda fiindca doamna nu dorea decat sa-si spuna punctul sau de vedere, neinteresand-o nici cat negru sub unghie ce voia si omul ala sa zica. Cand a apucat si el sa deschida gura si s-o roage sa-l lase sa vorbeasca, doamna moderatoare a recunoscut cu voce tare si rastita ca o irita cu raspunsurile lui (?!) si ca o sa-l mai sune o data, mai tarziu, cand va astepta raspunsuri si la alte intrebari. Habar n-am daca l-a mai sunat. Eu, daca as fi fost in locul lui, nu i-as mai fi raspuns.

Nici cei din platou n-au avut parte de un tratament mai bland din partea moderatoarei infuriate. Pe unul dintre cei prezenti, care doar banuiesc cine era fiindca nu i-au aratat chipul cat m-am uitat eu la televizor (chiar asa: de ce mai deranjezi oamenii sa-ti vina la emisiune, la televiziune, daca nici macar nu-i arati la fata? Mai bine ii rogi sa-ti spuna pe e-mail parerea despre ceea ce te intereseaza si sa ti-l trimita), deci, pe omul fara chip din platou l-a pus la punct imediat doamna moderatoare, chiar in timp ce-l ruga sa-si spuna opinia, punandu-i in vedere sa dea un raspuns fara sa mai aminteasca de cutare sau cutare, ci sa-i raspunda asa cum vrea ea.

Astfel de lucruri se intampla in viata de zi cu zi in fiecare casa, la fiecare loc de munca, in orice spatiu in care exista oameni care au ceva de impartit. Unul vrea sa se auda vorbind, altul pune intrebari de forma carora crede ca deja le stie raspunsul, majoritatea vrea sa auda doar ce-i convine. E omenesc, pana la urma. Dar sa fii moderator de emisiune (deci se presupune ca ai o scoala, experienta, profesionalism), sa te afli in vazul lumii si sa fii mai isterica decat cei al caror discurs trebuie sa-l moderezi, mi se pare de cea mai joasa speta.

Publicul le infiereaza pe pipitele care umbla cu tatele pe afara la televizor, se oripileaza cand cutareasca ori cutareasca isi pune poalele in cap in public, si pe buna dreptate, dar pe doamnele acestea in sacou, cu fusta peste genunchi, care se dau intelectuale de calitate, dar care n-au nici urma de bun simt si profesionalism, nu le vede nimeni? Cata vreme vor mai face legea in jurul nostru tupeul, lipsa de educatie si obraznicia? Asta inseamna sa fii moderator de televiziune in Romania?

Si nu, nu cred ca le plateste cineva ca sa faca asa. O fac, pur si simplu, pentru ca asa sunt ele. Niste toape ajunse la televizor, care isi dau mai multa importanta decat au si care isi permit orice pentru ca nimeni nu le amendeaza. E suficient sa aiba un teren de desfasurare, iar ele se arata in toata micimea de care sunt capabile.

Cine m-o fi pus sa deschid televizorul? A reusit moderatoarea infuriata sa ma scoata din amorteala. Asta da profesionalism! Bravo! Pacat ca nu stiu cum o cheama ca sa-i multumesc.