Cand te urci intr-o masina, primul care te intampina e mirosul. Sunt masini in care troneaza arome exotice ametitoare. Sunt masini care au impregnat in canapele miros de tutun. Eu am mers ieri cu o masina care avea un puternic parfum de fericire. Nu e nicio figura de stil. Chiar am avut senzatia ca pot atinge cu mainile mele fericirea celor doi pasageri si am inspirat cu pofta ca sa fur si eu putin din aerul ce le apartinea. Bucuria si emotia dragostei, a regasirii m-au tulburat fiindca pluteau atat de lin printre fiarele bolidului, incat aveam impresia ca sunt contagioase. Rasete haotice, fara niciun sens aparent, priviri complice pline de mandrie, cadouri delicate primite fara sa le merit, o stare de bine si de implinire pe care n-am vazut-o decat prin filme.

Cand am coborat, am plans. Si n-am stiut sa spun de ce. Acum stiu, dar ma tem sa spun. Pot doar sa le doresc sa prelungeasca aceasta stare la nesfarsit si sa n-o lase sa dispara. Cu niciun pret. Asta e tot ce ramane cand tragi linie si aduni. Cand totul e moarte in jur, trebuie sa tii cu dintii de viata si s-o traiesti!

http://www.youtube.com/watch?v=tqAJdlf0m5Y

Cam asa am cantat cu totii in cor cand am ajuns la mare. Ne-am bucurat de vremea frumoasa de pe litoral si am decretat ca nicaieri in lume nu-i mai bine ca la noi acasa. Nici strop de ploaie, nici urma de frig. Caldura suportabila si apa numai buna de balaceala. Copiii au fost in al noualea cer si nici macar tantarii obraznici care le dadeau tarcoale n-au reusit sa le strice cheful de distractie. Darius a inotat cat a fost ziua de lunga, iar Salma s-a plimbat cu barcuta ei. Din cand in cand, inota si ea etalandu-si cunostintele dobandite la Baby Spa. N-au speriat-o valurile, ba chiar au facut-o sa rada in hohote fiindca la ea la piscina n-avea asa ceva si i s-a parut foarte haios.

Ne-am distrat si noi privindu-i pe ei. Am carat constiinciosi tone de bagaje pe plaja de parca ne-am fi mutat in fiecare zi locuinta. Doua genti burdusite cu tot felul de prostioare, mai mult sau mai putin necesare unei zile de relaxare pe malul marii. Salma avea gentuta ei (gentuta e un fel de a spune, de fapt era o gentoaie in toata regula). Doua prosoape, un halat, doua costume de baie, pampersii de inot, pampersii de uscat, crema de soare, caciulita de plaja, palarioara, jucariile, colacul, barcuta, ochelarii, sandalele, biscuitii, biberoanele cu apa, servetelele umede si daca ma mai gandesc putin imi mai amintesc inca vreo cinci lucruri indesate in bagajul puiului de un anisor.

Geanta puiului mare era si ea destul de voluminoasa, nu neaparat fiindca avea multe, ci pentru ca erau mari.

Poate vreti sa stiti ce aveam noi, parintii, in geanta noastra. Va spun eu: doua prosoape. Atat! Si pe aceea am carat-o eu. Ha,ha!

Ce putin ne trebuie ca sa fim fericiti!

Oare ce ne-am putea dori mai mult decat fericirea copiilor nostri?