In viata asta atat de agitata, in ritmul nebun si nepotrivit cu ritmul meu interior, in care trebuie sa traiesc, ma surprind uneori obosind grav.
Nu mai am vlaga, nu mai am chef sa deschid gura si nici sa-mi misc mainile pe tastatura ca sa scriu. Nu mai am putere sa argumentez nimic, nici sa ma lupt pentru parerile mele. Mi-e mai usor sa dau dreptate tuturor, sa nu explic nimic, sa fac ce trebuie facut si sa fiu spectator pasiv la tot ce se intampla.
E felul meu de a ma menaja. Asa ma manifest cand obosesc. Ma retrag intr-o tacere nobila, refuz sa intru in polemici, nu ma intereseaza sa am dreptate, nu ma afecteaza nimic din ce se intampla si ma balacesc intr-un soi de nesimtire care ma protejeaza de oboseala cronica.
Dupa o perioada de acest fel, in care ma retrag si privesc fara implicare viata din jur, ma simt eliberata si odihnita ca dupa un somn de o suta de ani. Informatiile primite in tot timpul lancezelii raman undeva si ma ajuta sa privesc lucrurile intr-o alta lumina. La urmatorul contact cu viata stiu cum trebuie sa ma port si am masura cantitatii de implicare pe care trebuie s-o folosesc.
Am nevoie de o detasare prelunga, de o odihna a mintii, ca sa pot merge mai departe. Abia apoi voi putea sa ma arunc din nou in lupta. Asta pana cand voi obosi din nou.
Tu ce faci cand obosesti?
Eu îmi încarc bateriile la satul bunicilor mei,sau fac un drum până la socrii,îmbinând, astfel plăcutul cu utilul,cel din urmă reprezentat de refacerea stocului de ”ecologice”.
Multă Sănătate şi spor în toate îţi doresc ! 
Si mie mi se intampla cel putin o data pe an , si atunci vorba ta sunt imuna la tot si la toate , imi iau familia si fug in natura ….acolo unde nu sunt prea multi semeni si ma bucur de perfectiunile si minunatiile naturii .
Ma enervez si ma cert cu toata lumea….sau ma supar negativ pe toti si pe toate si nu mai zic nimic…:D
Sau cad in butoiul cu melancolie si stau pe fund pana ma oxidez.. 😀
Sau ma duc acas’ la mama si imi iau motanul in brate si dorm pana ma plictisesc…… 😀
Eu cand obosesc, plang. Plang si zic (sau strig) ca nu-mi mai trebuie iubiri, ca nu-mi mai trebuie prieteni, ca nu mai am nevoie de job sau de blog, ca toate ma obosesc, imi mananca globulele albe si sa se duca dracu’. Plang si-mi doresc sa fiu pe-o insula pustie, singura cuc (normal, daca-i pustie!), sa n-am nevoie de nimeni si nimeni sa nu vrea sa-mpartim nimic. Apoi realizez ca deja sunt pe acea insula, autoexilata, si plang iar ca nu vreau sa fiu singura si ca nimeni nu ma iubeste. Stii cum e atunci cand nu te mai iubeste nimeni? Inseamna ca cei care te iubesc nu conteaza, exista degeaba pe planeta, important e ca nu te iubeste cine vrei tu sa te iubeasca. Oboseala mea e egoista si nesuferita. E nasol sa fiu asa…
Asa ma simt si eu acum, obosita, fara vlaga, fara chef. Nici macar chef sa ies cu copilul in parc sau sa ma joc cu el si ma simt vinovata pentru asta, pentru ca el merita toata atentia mea. Dupa o perioada in care m-am simtit foarte rau, o luna de umblat pe la medici, analize peste analize concluzia a fost ca sunt sanatoasa tun, deci inclin sa cred ca e doar o oboseala acumulata, asadar astept cu nerabdare un concediu la mare. In ciuda agitatiei, a caldurii, soarelui arzator, eu acolo ma simt cel mai bine, ma simt odihnita si cu bateriile incarcate. Insa mai am de asteptat aproape doua luni pana atunci si chiar n-am idee ce sa fac pana atunci…. Probabil am sa ma obisnuiesc cu starea aaceasta de oboseala….
Din pacate si eu de ceva vreme ma simt la fel….irascibila..ma deranjeaza tot si toti…nu pot sa dorm ca lumea, ori adorm foarte greu ori repede si visez numai prostii si ciudatenii….nu am pofta de mancare deloc…nu ma incanta nimeni si nimic…totul e monoton si la fel…fara putere si mai ales scarbita de tot si ceea ce intalnesc….trista…..
Draga Ovi, mie mi-ar trebui mai degraba un varf de munte nepopulat ca sa ma pot concentra pe oboseala mea fara sa mai primesc o portie in plus de la cei din jur.
Noroc ca se va termina in curand.
Da, Iulia m, in padure, in munti, departe…
Alina, inseamna ca nu obosesti destul daca mai ai energie sa si plangi.
Criss si Dorina, imi pare rau ca si voi va simtiti obosite, dar asta imi da putina speranta. Inseamna ca nu e ceva in neregula cu mine. Stiu: vinovata e primavara!
Nouria, eu intotdeauna gasesc energie sa plang, sunt campioana la sportul asta!
Si hai, scapa de astenie odata, sa iesim la terasa!