M-am simtit obligata sa pun de multe ori aceasta intrebare in ultimele zile. Unora le-am adresat-o in fata. Altora doar in gand fiindca nu-mi erau in raza vizuala. Acum simt nevoia  s-o scriu ca sa nu mai fiu nevoita s-o repet.

Mi-ai citit varsta in buletin si crezi ca stii cati ani am? Te inseli amarnic.

Mi-ai aflat statutul marital si crezi ca sunt nefericita? Te inseli amarnic.

Ai aflat deciziile pe care le-am luat in viata si consideri ca am gresit? Nu-i asa ca poti sa juri ca tu ai fi procedat mai bine si mai corect? Te inseli amarnic.

M-ai vazut cazuta la pamant si crezi ca tu nu vei fi niciodata in viata asta intr-o situatie asemanatoare? Imi pare rau sa te anunt, dar te inseli amarnic din nou.

M-ai vazut plutind de fericire si m-ai suspectat ca doar ma prefac? Iar esti in eroare.

M-ai vazut pornita impotriva nedreptatii si ti s-a parut ca sunt plina de ura? Sa-ti explic: de fapt, ce vedeai tu in ochii mei era dreptatea. Si daca stii ce e aia, ar trebui sa stii si ca dreptatea asta nu se castiga. Ea este sau nu este. Nu te mai minti ca ar fi altfel, ca iar te afunzi in greseala.

Ti se pare ca sunt aroganta? Aici s-ar putea sa ai dreptate. Cu oameni ca tine nu merita sa fiu altfel.

Ma imbratisezi si cand ma-ntorc cu spatele ma barfesti crezand ca nu stiu? Iar gresesti.

Stii ce program am azi de la 7 si ti se pare ca-mi cunosti programul intregii  vieti? Habar n-ai.

Garantezi ca ce-am pierdut eu sau mi-a fost luat va aduna altcineva de pe jos si va fi fericit? Asta era o gluma pentru detensionarea atmosferei.

Una peste alta, tragand linie si adunand, reiese clar ca tot ce crezi ca stii tu despre mine este o iluzie. Cum sunt eu cu adevarat nu vei afla niciodata. Si nici n-ar trebui sa te intereseze. N-ai lucruri mai importante de facut? Am eu o sugestie de lucru important pentru tine, in cazul in care esti in pana de idei: VIATA TA.