12 Apr 2011 Promotii pentru fraieri

Ce nu face un parinte pentru copilul lui? De la ideea asta pleaca si cei care arunca pe piata tot felul de promotii tentante pentru copii. E suficient sa apara o nebunie, ca PR-ul se face singur, copiii fiind cei mai priceputi in acest domeniu.

Asa s-a intamplat si cu cartile acelea cu animale de la Mega Image. Au intrat in febra colectionarii toti prichindeii de scoala, iar parintii, ascultatori, au luat drumul magazinului ca sa completeze albumele odraslelor.

La mine a inceput totul usurel. Primul semn a fost cand baietelul meu mi-a spus sa ma duc sa fac cumparaturile zilnice la Mega Image. Nu intelegeam de cand il intereseaza pe el locul de unde facem noi piata. L-am intrebat si mi-a spus ceva de niste carti cu animale pe care le primesc daca ma duc sa cumpar de acolo. Nefiind vorba de multe produse, am zis ca nu-i mare lucru sa-i fac pe plac. Am luat lapte, cereale, paine, carne si alte cateva alimente necesare. M-am indreptat curioasa spre casa, asteptand sa vad ce primesc. Practic, urma sa aflu de ce m-am dus acolo si nu la supermarket-ul la care merg de obicei. Surpriza a fost mare, intr-adevar. N-am primit nimic.

M-am aratat foarte surprinsa si deranjata. Adica cum, eu vin sa cumpar de aici, unde e mai scump, si voi nu-mi dati nicio carte cu animale? Femeia mi-a explicat ca, din pacate, pentru produsele pe care le-am luat eu nu am cum sa primesc niciun pachet de carticele verzi. Pai, de ce? Ce au alimentele alea? Nu-s destul de sanatoase? Sau nu-s suficient de scumpe? Nici una, nici alta. Pur si simplu nu faceau parte din lista potrivita de promotii. Ok. Si care sunt produsele de pe lista? Casierita mi-a spus ca nu le stie, ca se schimba in fiecare zi.  Mi s-a parut cam aberanta situatia si am informat-o politicos ca ma lipsesc linistita de punga burdusita.Venisem aici trimisa de copil si trebuia sa ma intorc acasa cu cartile alea nesuferite. Daca nu se poate, ma duc sa cumpar de unde e mai ieftin. Vazandu-ma atat de ofuscata si gata sa ma piarda de clienta, femeia m-a linistit spunandu-mi ca vreo doua persoane dinaintea mea n-au vrut sa ia cartile, asa ca mi le da mie. I-auzi! Nu era toata lumea disperata dupa colectia cu animale? Oare pe ce lume traiesc oamenii astia? Eu eram gata sa-mi dau ultima suflare pentru ele, iar altii le-au refuzat? Foarte bine! Le-am luat.

M-am dus acasa cu prada de razboi, iar copilul meu a fost extrem de fericit.

Atat mi-a trebuit. Asta a fost doar inceputul. Intrata in jocul asta, n-am mai putut sa ma opresc. Deja devenise o obisnuinta pentru mine sa merg la Mega Image (magazin pe care il vizitasem de vreo 2 ori inainte de toata tevatura asta). Am gasit unul bine organizat care iti oferea la intrare catalogul cu produsele care “nasteau” carti la casa.  Si sa ma fi vazut pe mine cum umpleam pungile cu produse pe care in alte conditii nu le-as fi luat nici moarta.

Un exemplu concludent: mustarul dulce. Numai el iti oferea sansa primirii unor pachetele cu carti, cel clasic nici nu intra in discutie. Sotul meu zice sa-l iau ca-l mananca el. Eu il cred si bag borcanul in cos.

Pana la urma, usor, usor, am umplut catalogul cu toate animalele lumii. Primeam cateodata 4 pachetele, altadata 25 (am batut un record, m-a anuntat vesela casierita) si alergam intr-un suflet acasa, mandra de reusita mea.  E adevarat ca si copilul era fericit, facea schimburi cu colegii atunci cand avea dubluri (si ajunsese la un moment dat sa aiba 72), citea cu interes informatiile despre fiecare vietuitoare in parte, iar seara ne adunam la el in camera si ne distram cand ne atribuia cate o comparatie cu rasfatatele, desteptele, panditoarele, acrobatele sau mai stiu eu care creaturi din albumul lui.

Acum si-a umplut catalogul. Parca imi lipseste ceva. Ma obisnuisem sa alerg dupa promotii. Dupa cartile verzi cu animale. Acum dupa ce sa mai alerg? Trebuie sa inventeze cineva alte tertipuri de pacalit fraierii fiindca ma simt extrem de dezechilibrata.

Doar mustarul dulce sta inchis in frigider, uitat de lume, dovada de netagaduit a zilelor cand mersul la cumparaturi avea un rost.

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

5 Responses

  1. 1
    Dorina 

    Din toata postarea nu am putut sa nu remarc “Eu eram gata sa-mi dau ultima suflare pentru ele[…]” Ceea ce mie imi demonstreaza inca o data cat de deosebita esti….incat peste tot se poate citi dragostea de familie! Este mare lucru in ziua de azi…si cand ma gandesc ca atunci cand aduc vorba de ai mei pe la facultate in vreo discutie primesc aceeasi replica “Iar incepi cu sentimentalismele tale?!” , iar eu imi continui ideea fara ca ceva sau cineva sa ma opreasca…DA! Asa sunt… 😀

  2. 2
    Iulia Vlad 

    Nu stiu daca sa rid sau sa pling :-). Aleg sa rid fiindca este mai bine pentru sanatate. Acum ceva vreme am citit o carte despre manipulare si m-a socat cit de usor sunt de manevrat chiar si cei mai tari. Acum vreo luna un prieten m-a sunat sa ma intrebe daca vreau suc de lamiie. Nu am inteles de ce. Mi-a zis ca a cumparat 2 sticle de 1L care veneau la pachet, numai ca sa puna citiva stropi pe tonul din conserva. Am gasit asta foarte amuzant. Iar eu care inainte foloseam numai sucul din lamiile reale, astept sa termin sticla de 1L ce mi-a fost data ca sa ma intorc la obiceiurile stravechi :-).

  3. 3
    Nouria Nouri 

    Ce sa facem, Iulia, daca traim intr-o societate de consum? Ne mai ia valul si ne lasam purtati de el. Da’ lasa ca ne facem noi mari! :)

  4. 4
    Nouria Nouri 

    Dorina, cred ca ai sesizat exagerarea din exprimarea mea, dar in general, cand e vorba de probleme importante, chiar ca mi-as da ultima suflare. E normal sa fie asa, asa cum e normal ca tu sa fii libera sa-ti manifesti iubirea fata de familia ta cand vrei, in compania cui vrei, fara teama ca vei fi judecata.

  5. 5
    wlfp 

    Ce “tare” e povestea! Din pacate asta e lumea nemiloasa in care traim: cumperi ca sa existi, existi ca sa cumperi. E trist, foarte trist, dar nu prea vad o iesire. Masinile de marketing sunt din ce in ce mai bine puse la punct si ataca nemilor, pe toata lumea. Copii sunt o tinta buna, caci parintii ar face orice pentru ei.

Leave a Reply » Log in