Archive for November 11th, 2019

11 Nov 2019 Femeia copil
 |  Category: Uncategorized  | One Comment

Pe drumul spre casa ma gandeam la ea. O fata firava cu umeri subtiri si cu statura unui prunc. Femeia-copil. Aceea pe care ai crede ca barbatul de langa ea simte nevoia s-o protejeze. Femeia aceea a carei privire insenineaza ziua celor din jur. Femeia care a fost in viata ei de toate: si mama, si sotie, si iubita, si servitoare, si doamna si tot. De ce i-a pregatit destinul atat de multe farse? Pareau umerii ei atat de zvelti incat sa-i fie aruncate toate suferintele lumii pe ei?

Isi ducea zilele cu demnitate fara sa se planga sau sa se revolte. Doar cei care o cunosteau demult ii recunosteau grimasa de durere. Ceilalti o vedeau mereu zambind. Facea slalom printre incercarile vietii fara sa cracneasca. Cu aceeasi umilinta le vorbea copiilor, dar si oamenilor mai mari sau mai mici cu care traia sau doar se intalnea. Modesta si tacuta, isi vedea mereu de treaba si nu indraznea sa-si arate suferinta zilelor coplesitoare. Cele doua vanatai de pe brate le acoperea cu bluze cu maneci lungi in miezul verii. Doar cand nu era nimeni in casa intra in baie, isi privea chipul in oglinda si printre hohote de plans urla ca nu mai poate. Nu-i placea deloc ce vedea, dar nu avea curajul sa faca nimic.

Devenise un robot incapabil sa mai asculte vocea moralizatoare a barbatului de langa ea. O carcasa goala care se plimba intre scoala, serviciu, casa si mintea pe toata lumea ca asta si-a dorit toata viata sa faca. Invelisul de carne si oase o purta in locuri in care nu voia sa fie, langa oameni pe care ii dispretuia. Resemnarea adusese insa dupa ea si disperarea inabusita care a ajuns s-o sufoce.

N-a spus nimic, n-a mai plans, n-a mai urlat. Doar a plecat. De tot.

Nu mi-e dor de ea fiindca stiu ca acum ii este mult mai bine.