Archive for the Category ◊ Uncategorized ◊

11 Jul 2014 Femeia copil
 |  Category: Uncategorized  | One Comment

Pe drumul spre casa ma gandeam la ea. O fata firava cu umeri subtiri si cu statura unui prunc. Femeia-copil. Aceea pe care ai crede ca barbatul de langa ea simte nevoia s-o protejeze. Femeia aceea a carei privire insenineaza ziua celor din jur. Femeia care a fost in viata ei de toate: si mama, si sotie, si iubita, si servitoare, si doamna si tot. De ce i-a pregatit destinul atat de multe farse? Pareau umerii ei atat de zvelti incat sa-i fie aruncate toate suferintele lumii pe ei?

Isi ducea zilele cu demnitate fara sa se planga sau sa se revolte. Doar cei care o cunosteau demult ii recunosteau grimasa de durere. Ceilalti o vedeau mereu zambind. Facea slalom printre incercarile vietii fara sa cracneasca. Cu aceeasi umilinta le vorbea copiilor, dar si oamenilor mai mari sau mai mici cu care traia sau doar se intalnea. Modesta si tacuta, isi vedea mereu de treaba si nu indraznea sa-si arate suferinta zilelor coplesitoare. Cele doua vanatai de pe brate le acoperea cu bluze cu maneci lungi in miezul verii. Doar cand nu era nimeni in casa intra in baie, isi privea chipul in oglinda si printre hohote de plans urla ca nu mai poate. Nu-i placea deloc ce vedea, dar nu avea curajul sa faca nimic.

Devenise un robot incapabil sa mai asculte vocea moralizatoare a barbatului de langa ea. O carcasa goala care se plimba intre scoala, serviciu, casa si mintea pe toata lumea ca asta si-a dorit toata viata sa faca. Invelisul de carne si oase o purta in locuri in care nu voia sa fie, langa oameni pe care ii dispretuia. Resemnarea adusese insa dupa ea si disperarea inabusita care a ajuns s-o sufoce.

N-a spus nimic, n-a mai plans, n-a mai urlat. Doar a plecat. De tot.

Nu mi-e dor de ea fiindca stiu ca acum ii este mult mai bine.

12 Jun 2014 Femei isterice?

Am auzit multi barbati plangandu-se ca partenerele lor sunt isterice. Era o exagerare mititica a faptului ca femeile tipa destul de des, ca nu se controleaza si ca nu sunt in stare sa-si potriveasca vocea, in asa fel, incat timpanul domnului sa nu fie deranjat.

Nimic mai fals.

Cand ajungi acasa si simti miros de Pronto, iar mobila straluceste de curatenie, n-ai niciun motiv sa tipi. Cand cosul de gunoi abia se umple si pana sa observi tu, el l-a si dus, n-ai de ce sa ridici tonul. Cand hainele murdare stau in cosul de rufe si nu pe scaune, pe calorifer sau langa pat, n-ai fi normala la cap daca ai incepe sa faci scandal.  Cand va bagati in pat impreuna, nu ai de ce sa urli dupa el in fiecare seara sa lase naibii calculatorul si sa vina la culcare. Cand vasele din chiuveta nu sunt puse pe numele tau, adica nu e numai treaba ta sa le speli, ba chiar le vede singur si le spala, nu cred ca ai de ce sa bombani cu voce tare. Cand gasesti flori pe perna ce motiv ai avea sa te plangi cu ton ridicat ca nu e romantic deloc? De ce sa-l certi daca doar tu contezi pentru el si nimeni altcineva? De ce ar fi isterica o femeie pe care partenerul ei o mangaie, o rasfata, o respecta? Cand el spune doar adevarul si acesta e dulce, ce motiv ar avea femeia sa se isterizeze? Cand iti ia apararea in fata lumii si ar rasturna universul pentru tine, de ce sa te superi si sa tipi? Cand n-asteapta sa-l hranesti ca pe un caine punandu-i castronul in fata si isi face singur de mancare, ba chiar te serveste si pe tine, de ce te-ai enerva? Ce femeie zdravana s-ar criza cand partenerul ei ii implineste chiar si dorintele nespuse? De ce sa tipi cand te insoteste de cate ori vrei prin mall fara sa dea ochii peste cap si fara sa te grabeasca? Si de ce sa scrasnesti din dinti cand se poarta atat de frumos cu prietenele tale si cu parintii tai? Cand conduce atat de responsabil si te simti in siguranta cand este el la volan de ce ai urla sa mearga mai prudent? Cand pune mana pe o carte si citeste fara sa-l impingi tu de la spate, ce motiv ai avea sa-l certi? Cand ochii lui privesc doar spre tine si nu vad pe nimeni altcineva in jur, de ce ai face o criza?

Si ar mai fi multe intrebari retorice, dar ma opresc aici.

Nu exista femei isterice, ci doar barbati nepotriviti.

29 May 2014 Femeile inselate

Pe celalalt blog al meu, https://nouria.wordpress.com am un articol care se bucura de un succes macabru. E scris acum multi ani, dar in continuare este cel mai vizitat, cel mai comentat si controversat, iar pentru mine recitirea lui e un prilej de zambet amar. Povestile cu sotii si amante care mi-au fost impartasite acolo, parerile mincinoase si ipocrite scrise de oameni pe care credeam ca ii cunosc, rememorarea unor intamplari penibile, toate astea m-au dus cu gandul la femeile inselate. Sunt multe. In lumea boema a artistilor adulterul e la el acasa. In lumea bogatilor se practica precum sportul de dimineata. In lumea saracilor tine de foame si de sete. Indiferent de categoria sociala si profesionala, indiferent de cat e femeia de culta, de frumoasa, de inteligenta sau de batuta in cap, tot se gaseste un escroc sa-i aduca boala venerica in viata.

Dupa ce “hotul” e prins, incepe calvarul. Majoritatea covarsitoare a femeilor inselate sufera. E firesc. L-au iubit pe idiot. Ba, mai grav, au avut incredere in el. Urmeaza perioada de revolta, de scandaluri si de nedumerire. Ce are aia in plus fata de mine? De cele mai multe ori n-are nimic, dar nu poti sa convingi o femeie ranita ca una care ii e inferioara din multe puncte de vedere, daca nu din toate, i-a suflat barbatul. Si incepe inselata sa-si puna la indoiala pana si ciorbita. Incepe sa se vada ca pe o sclava folosita, fara calitati, fara merite si fara noroc. Nimic mai gresit. Dupa ce ca ii darama universul, ea singura ii permite adulterinului sa-i distruga si increderea in sine.

Apoi, incepe fuga dupa razbunare. Desi nu mai are forta nici sa se uite in oglinda, isi consuma stropul de energie ramas ca sa se razbune pe cea care, in viziunea ei, i-a distrus viata. Iar procedeaza gresit. Daca ar avea mintea limpede ar intelege ca nicio paruiala din lume n-ar opri o tarfa sa-si faca numarul pana la capat si niciun barbat in calduri nu va putea sa-si potoleasca instinctul de animal odata eliberat. Lupta cu morile de vant poate fi de apreciat pentru cauze nobile.

Femeia inselata continua sa faca greseala dupa greseala. Dupa ce ca nu mai are incredere in ea, incepe sa nu mai aiba incredere nici in oameni. Despre alti barbati nici nu poate fi vorba. De fapt, de cand a orbit-o ala pe care-l credea al ei, pe ceilalti din jur nici nu-i mai vede. Incepe sa creada ca toti sunt la fel si nici prin cap nu-i trece sa-si continuie viata cu intelepciune si bucurie, departe de minciuna in care a fost tarata.

In cele mai grave situatii, femeia ramane langa cel care i-a demonstrat ca o poate inlocui oricand, cu orice otreapa ii iese in cale. Lista de motive pe care le invoca doar ca sa-si ascunda slabiciunea imensa cuprinde argumente precum: copiii, banii, anii multi de relatie, casele, masinile, afacerile, imaginea publica si bineinteles, in capul listei, dragostea pentru barbatul care, nu-i asa? e barbat si e normal sa mai calce si el stramb o data, de doua ori. Oricum, de data asta e ultima oara cand ii mai iarta derapajele. Si-a propus.

Gresit, gresit, gresit. Nici macar copiii care apar cel mai des in scuzele femeilor inselate nu-i vor da dreptate mamei lor care in sufletul ei indurerat crede ca se sacrifica pentru binele familiei si continua sa traiasca in minciuna. Cand vor creste, chiar ei ii vor reprosa ca a stat langa unul ca ala care a inselat-o si  si-a batut joc de ea. Si cum isi va invata aceasta mama fiica sa procedeze atunci cand, Doamne fereste, va fi intr-o situatie asemanatoare?

N-ar fi mai bine, totusi, ca la primul semn de inselaciune, aceasta victima fara voie sa-i dea un sut in funduletul lui moale domnului care nu-si poate tine chiloteii pe el? N-ar fi mai corect pentru toata lumea ca femeia inselata sa-si faca putina curatenie in viata si sa nu accepte compromisuri care usuca sufletul? De ce sa consideri amanta o bestie, cand de fapt ea este cea care ti-a aratat langa ce om josnic ai stat si tot ea te-a ajutat sa te eliberezi? De ce sa nu profiti de acest moment al adevarului, dureros, desigur, (dar ce adevar este comod?) si sa nu-ti deschizi tu aripile ca sa zbori spre lumina? Tu esti frumoasa, puternica, desteapta, curajoasa si nu e vina ta ca exista oameni care nu stiu sa aprecieze ceva deosebit si se multumesc cu ceva comun, banal.

Pentru ca da, tu esti deosebita, dar doar daca lasi in spate murdaria si n-o cari dupa tine. Nimeni si nimic nu-ti va reda zambetul, linistea, frumusetea, tineretea, fericirea, daca alegi sa traiesti in minciuna o viata. Iar cand vei imbatrani, s-ar putea sa-ti fie frica sa te privesti in oglinda fiindca vei vedea doar o umbra, nu o femeie.

 

19 Apr 2014 Tu cum traiesti?
 |  Category: Uncategorized  | Tags: , , , , ,  | 3 Comments

Sunt vreo doua perioade pe an cand ne-apuca bunatatea. Zenul, karma si feng shuiul, vorba cantecului, sunt la noi acasa.  Necredinciosii fac infuzie de credinta involuntara, credinciosii se apleaca de spate cu un unghi mai mare de 90 de grade si toata lumea se prinde in hora altruismului, gandului curat si luminii orbitoare. Nu stiu toti pasii dansului, dar se prefac ca-l stiu. Noroc ca reprezentatia nu dureaza prea multe zile ca i-ar lua ameteala.

Eu nu vreau sa fiu mai buna si nici sa par mai buna. Eu vreau sa fiu eu. Nu ma prefac ca-mi pasa de cineva de care chiar nu ma intereseaza. Nici macar nu-mi ridic bratele spre cer implorand sa mi se ofere mie sau altora ceva  fiindca stiu ca fiecare primeste, oricum, ceea ce merita. Nu ma impresioneaza valul de smerenie din jurul meu dupa ce i-am cunoscut pe oameni in toata splendoarea lor in zilele fara cruce rosie atasata. Nici nu mananc mai bine, nici nu dorm mai mult desi, legal, as avea voie. N-am euforia cozonacului umflat si nici a mielului taiat. Liniste am, dar atunci cand nu trec salvarile cu sirenele pornite pe sub geamul meu. Parca fac prea multa galagie intr-o zi care ar trebui sa fie cu pace in gand, in suflet si-n stomac. Si totusi, oamenii se imbolnavesc si in zilele in care sunt (mai) buni. Parca nu-i corect, nu?  Si parca nici ploaia asta nu-i potrivita cu zenul din sufletele mari. De vant ce sa mai zic? Nici soarele nu mai crede ca exista zile potrivite in care ar trebui sa se arate. Ne lasa cu ochii-n nori exact cand ne e lumea din jur mai draga.

Mereu sunt locuri mai frumoase in care am vrea sa fim. Mereu sunt oameni mai dragi sau mai frumosi de care am vrea sa ne inconjuram. Mereu visam mai bine pentru noi, dar nu avem curajul sa recunoastem. Preferam sa parem multumiti si incantati fiindca asa trebuie sa ne aratam lumii. Oare cate nurori sunt fericite cu adevarat ca stau in aceste zile cu soacrele la masa? Oare cati barbati nu si-ar dori sa stea langa amanta de sarbatori si nu langa nevasta? Oare cati copii n-ar vrea sa fie la Disneyland si nu la masa cu neamurile plictisitoare care vorbesc tare si duhnesc a bautura? Oare cati n-ar vrea sa stea doar cu ei insisi la un pahar de vorba? Oare cate femei sunt fericite cu adevarat ca stau in bucatarie sa gateasca din zori si pana-n seara si n-ar prefera sa gateasca altcineva pentru ele? Oare cati oameni care nu sunt la inceput de drum n-ar vrea sa fie cum era odata, dar se multumesc cu ce au?

In zilele in care gandurile invariabil bune sunt pasate de la unul la altul, in care consideri ca e suficient sa faci sau sa declari lucruri pe care nici tu nu le crezi, dar care te fac sa te simti in randul lumii, sunt si oameni care-si traiesc viata la fel ca in fiecare clipa a anului si care rostesc aceleasi vorbe pe care le-ar spune fara vreo ocazie speciala. Sunt oamenii pe care ipocrizia nu i-a atins. Sunt cei care nu si-au facut din minciuna o a doua viata. Sunt cei onesti cu ei si cu ceilalti. Si lor nu trebuie sa le urezi nimic fiindca au parte oricum de tot ce e mai important intr-o existenta: traiesc in adevar!

 

 

 

 

29 Mar 2014 Ora Pamantului
 |  Category: Uncategorized  | Leave a Comment

Pentru unii nu inseamna nimic. Pentru altii inseamna omagierea celui care ne suporta. N-am sa povestesc ce inseamna pentru mine si nici cum mi-am petrecut aceasta ora de-a lungul anilor. Ar fi degeaba. Oricum nu mi-a folosit la nimic. Poate pamantului sa-i fi fost bine. Sau poate nici lui.

Imi amintesc doar ce simteam in ora aceea de sfarsit de martie pe care o asteptam cu infrigurare. La flacara aprinsa a lumanarilor realitatea se vedea deformat. Umbrele de pe pereti erau motiv de gluma, nu de spaima. Dorinta de a salva pamantul era tinta ironiilor. Dar stiam in sinea mea ca nu pe el imi doream cu orice pret sa-l salvez, ci familia mea. Si radeam si eu. Si as fi prelungit ora aceea la nesfarsit pentru ca aducea cu ea izolarea de lume, de tehnologie si de nimicnicia din jur. Si totusi, nu poti trai o viata intreaga la lumina lumanarilor dupa ce ai gustat din placerea apasatului pe buton ca sa alungi intunericul. Cele saizeci de minute se risipeau ca unul singur si oricat mi-as fi dorit sa le prelungesc, sfarseam tot prin a ma conecta cu realitatea. Si asteptam cuminte ora urmatoare a pamantului, sperand ca pana atunci el nu se va satura de noi.

Am adus aceasta ora in viata unor oameni care habar n-aveau ca exista. Au imbratisat-o imediat si le-a placut ideea. Am vazut cum se sarutau ilegal si se bucurau perfect legal ca salveaza pamantul. Altii au adoptat-o fiindca n-au avut incotro si numarau secundele care ii desparteau de viciile care necesitau energie electrica. Altii doar au ras si m-au considerat o ciudata. Eu am sarbatorit mai departe fara sa-mi pese.

Anul acesta o sa salvez pamantul dormind. Asa cum fac multi. Varianta activa nu foloseste la nimic. Poate doar in capul nostru. In realitate, pamantul nu poate fi salvat. Totusi, daca suferi de un optimism devastator sau daca ai momente de naivitate dese, stinge luminile in jurul tau azi de la 20.30 la 21.30. Si vezi ce simti. Si vezi daca merita. Si observa daca iti place. Si daca da, sarbatoreste Ora Pamantului mai des. De cate ori vrei. Si la final, vezi daca ai salvat ceva.

16 Feb 2014 Ce-ti trebuie?
 |  Category: Uncategorized  | 3 Comments

“Mai bine invata-ma s-adorm zambind si iubeste-ma asa cum sunt” era ultimul vers dintr-un cantec pe care il ascultam la nesfarsit. Mi se parea utopic, dar demn de visat.

Cata experienta de viata iti trebuie ca s-o faci fericita pe cea de langa tine? Prin cate relatii, aventuri, casnicii trebuie sa treci ca sa ajungi sa intelegi ce-si doreste femeia de langa tine si apoi sa-i oferi exact lucrurile de care are nevoie? Umbla vorba prin targ ca am fi noi complicate si asta e motivul pentru care bietii nostri parteneri nu mai stiu ce sa faca pentru a ne intra in gratii. Mai e o vorba misogina care acuza femeile ca vor doar bani si lista poate continua cu scuze gasite doar pentru a ascunde impotente de toate felurile.

Saracul considera ca nu-si gaseste perechea fiindca femeile vor doar bani. Bogatul crede ca nu-l iubeste nici una fiindca are prea multi. Curvarul renunta la o posibila iubire fiindca e sigur ca toate sunt curve ca el. Intelectualul viseaza femeia din carti desi e convins ca nu exista, iar taranul asteapta mana de lucru pe mosia familiei, dar de cand cu emanciparea, nu prea mai are sanse de izbanda. Si-atunci, e mai simplu sa inventezi vorbe despre pretentiile femeii, decat sa-ti bati capul sa intelegi exact ce vrea si s-o faci fericita.

Eu cred ca sunt gesturi atat de simple pe care le poate face barbatul, indiferent cine si ce e el, ca o femeie sa vibreze.

O mangaiere pe obraz si trei cuvinte: “Ce frumoasa esti!” O soapta spusa la ureche in mijlocul multimii: “Te iubesc!” O mana frumoasa si delicata pe frunte, atunci cand ti-e rau. O intrebare inocenta despre ce simti si cum te simti. O patura trasa peste tine cand crede ca dormi deja. O privire dragastoasa cand ti s-a intins rimelul pe fata si o dojana dulce ca nu te-ai demachiat. O floare pe perna. Un mesaj scurt care sa-ti alunge nelinistea. O mana intinsa care sa te ridice si sa te tina sus. O apreciere sincera a muncii tale. O grija continua sa-ti fie usor si niste  intrebari banale “Ce ai mancat azi?””Nu ti-e frig?” Degete care sa-ti ravaseasca parul doar de dragul de a-l aranja apoi cu mangaieri. O gluma fina sau una puerila, nu conteaza, care sa te faca sa razi cu gura pana la urechi. O plimbare de mana pe strazile vazute o viata doar din goana masinii. Un CD doar cu muzica ta. O reactie blanda la greselile nevinovate pe care le faci. Un film care stie ca te face fericita. Un concert la care sa se bucure de bucuria ta. O explorare a trupului tau, dincolo de toate barierele din capul tau pe care sa le inlature cu delicatete si pasiune. O dorinta vadita sa fie doar cu tine. O bataie cu zapada urmata de saruturi dezghetate. Un vin fiert facut cu multe cuisoare cum iti place tie. O camasa alba adusa pentru tine ca sa te invaluie ca intr-o imbratisare fara sfarsit. Si multe, multe, mici, marunte, dar esentiale.

Ce-ti trebuie ca sa oferi toate astea? Bani? Experiente? Talent? Nu. Trebuie sa fii nascut ca sa poti sa faci o femeie fericita. Ca sa stii s-o faci sa se simta femeie. Si s-o inveti sa adoarma zambind. Si s-o iubesti asa cum e.

Si abia atunci sa indraznesti sa ceri ceva si sa te revolti ca nu primesti ori sa dai vina pe soarta!

 

 

23 Dec 2013 Prietenilor mei
 |  Category: Uncategorized  | Tags: , , ,  | 3 Comments

Se termina cel mai ciudat an din viata mea. Niciodata n-am mai trait extazul si agonia intr-o succesiune atat de rapida. Cand credeam ca totul e minunat, am aflat ca nu e decat o mizerie. Cand credeam ca a venit sfarsitul, m-a coplesit un nou inceput. E drept ca tot acest vartej m-a lovit din plin si as fi ipocrita sa spun ca doar faptul ca sunt o femeie puternica m-a ajutat sa nu-mi pierd mintile. De fapt, cel mai mult m-au ajutat prietenii. De asta mi-a zburat gandul acum la ei si in semn de recunostinta vreau sa le multumesc.

Cand cineva muncea din greu sa scoata la iveala intunericul din mine, altcineva imi arata lumina pe care o raspandesc. Cand cineva imi punea piedica visului, altcineva ma tinea de mana si ma ridica spre vise noi. Cand credeam ca viata e pierdere de timp, altcineva mi-a aratat ca moartea nu e o solutie. Cand credeam ca singuratatea e raspunsul, altii s-au grupat in jurul meu si mi-au aratat ce inseamna dragostea. Cand credeam ca nimanui nu-i pasa si ma pregateam sa inchid zavorul, m-am trezit la usa cu iubire. Cand credeam ca am doar intrebari, altcineva imi reamintea raspunsurile.Cand am decis sa inchid microfonul, altii l-au tinut deschis pentru mine si m-au asteptat. Cand am pierdut sirul gandurilor bune, altcineva mi l-a adus.

Surpriza mare care a asteptat anul acesta ca sa mi se arate a fost ca oameni cu care n-am mai vorbit demult, cu care m-am intalnit doar din intamplare sau care nici macar nu existau in gandurile sau viata mea, m-au invaluit cu grija, cu iubire, mi-au intins mainile si m-au ridicat sus, mai sus decat credeam vreodata ca pot ajunge.

O sa dau doar cateva exemple, ca sa stie ca lor ma adresez in primul rand.

Mai intai a fost un biletel de la O.M. (acum constat ce initiale are numele sau! :) ) Nu ne mai vazuseram de foarte multi ani, dar mi-a scris cateva vorbe care m-au tulburat profund si m-au trezit.

Apoi, Andreea C, o fata delicata, pe care n-am intalnit-o personal niciodata, dar cu care colaborez de vreun an si care m-a sustinut si a avut rabdare cu mine si cu starile mele, ca si cand am fi fost prietene de-o viata.

O alta fata buna si puternica, Daiana P, a gasit timp sa se smulga din durerile ei ca sa ma mangaie pe mine.

Andra, tocmai de la Cluj, fara sa se fi suparat ca n-am avut timp niciodata sa-i onorez invitatiile la intalnire anul acesta, mi-a reamintit ca nu trebuie sa renunt la vise.

Roxana U m-a simtit si mi-a intins o mana atunci cand nici macar eu nu stiam cata nevoie aveam de ea. Cate un telefon in cele mai delicate momente ma scotea din disperare si imi dadea putere. Intalnirea noastra a fost ca roua diminetii.

F. dintr-o tara indepartata care mi-a fost alaturi si in copilarie cand doar visam sa fim mari, dar si acum cand suntem mari si visam sa mai fim copii.

Alina G, Nuami, Oana B m-au cautat, dar nu le-am raspuns. Nu s-au suparat, nu mi-au intors spatele. M-au inteles si mi-au aratat ca le pasa de mine indiferent de toanele in care ma aflu.

D.N. a aparut acum si a avut curajul sa-mi spuna ceea ce ii poti spune doar prietenei tale bune. Noi nu ne-am mai vazut de multi ani, dar intalnirea noastra cu povesti a fost ca aceea a doua persoane care au fost mereu una langa cealalta si au ajuns sa aiba acelasi destin.

De departe, de peste mari si tari, mi-a trimis imbratisarea S.M., parte din viata mea, persoana cu care impart amintiri, ganduri si momente delicate, de poveste adevarata, cu printi, printese, dar si cu cate o vrajitoare frumoasa pe ici, pe colo. :)

I.B. a fost prima persoana in fata careia mi-am deschis sufletul, fara nicio teama si mi-a aratat ce inseamna sa fii prieten, sa intelegi si sa ajuti fara sa ceri nimic in schimb.

Am lasat la urma oamenii-ingeri care au aparut la poarta mea atunci cand ma pregateam sa plec si nu m-au lasat. C, D si M sunt cei carora le multumesc ca au stiut cand, cum si ce sa faca pentru ca eu sa reinvat sa zbor. Mi-au dat aripile lor si imi observa zborul si acum, inconjurandu-ma cu dragoste, prietenie, caldura si grija. Cu ei alaturi n-o sa mi se mai franga zborul niciodata.

Si-ar mai fi cineva. Cineva care ma insoteste prin viata de vreo 24 de ani. Care ma iubeste si imi mangaie sufletul, care ma cearta si ma impaca. Cu care imi incep ziua in conversatii lungi, pline de pasiune, framantari, iubire, cadere si decadere, ridicare si vis.  Cineva pe care iubesc neconditionat si care imi e reper in viata. Cineva cu care voi rade peste alti 24 de ani de anul asta care pleaca si care n-a reusit sa ma doboare, ci doar sa ma faca sa inteleg ca puterea sta in mine si in oamenii adevarati de care trebuie sa ma inconjor.

Va multumesc tuturor cu recunostinta!

 

 

 

12 Oct 2013 Pe tine ce te intereseaza?

De cand am inceput emisiunea “Mamma mia” la Itsy Bitsy (de luni pana vineri de la 9 la 12), ma tot intreb de ce sunt interesate cu adevarat femeile care sunt si mame, si sotii, si angajate, si ce-or mai fi ele.

Teoretic stie toata lumea. Concret, insa, mi-e greu sa fac un top al intereselor unei femei. In functie de conjunctura, unele spun ca pe primul loc se afla informatiile legate de copii. Un studiu realizat recent despre cautarile pe internet ale romanilor arata ca cele mai putine sunt cele legate exact de familie si copii. Deci ceva nu se leaga aici.

Privind audientele fabuloase pe care le fac emisiunile de scandal as tinde sa cred ca cele mai interesante subiecte sunt cele care abordeaza barfa sub toate formele ei: de la datul cu parerea despre viata altora, pana la emiterea de judecati de valoare despre oameni pe care nu-i cunosti. Dar asta n-o spune nimeni. De fapt, toata lumea spune ca nu e interesata de “mizeriile”astea. Ceva nu se leaga din nou.

Ce i-ar placea unei femei, cu adevarat, sa auda intr-o emisiune dedicata ei?

Daca esti femeie si exercitiul sinceritatii nu-ti este strain, scrie-mi si mie o lista cu primele trei lucruri care-ti suscita interesul in viata ta de zi cu zi. Daca esti timida, poti sa-mi scrii un mesaj privat pe adresa nouria_nouri@yahoo.co.uk

Iti multumesc anticipat!

13 Jun 2013 Clientul nostru, stapanul cui l-o accepta

Am deschis Academia de Arte Frumoase Daniel Iordachioaie de vreo doua luni. Am pornit la drum cu sufletul deschis si cu entuziasmul artistului dornic sa impartaseasca si altora din experienta sa de-o viata. Ca orice institutie, avem reguli, obligatii si drepturi.  Ca un cod de ordine interioara, ne-am stabilit niste standarde de la care nu ne abatem sub nicio forma. Oferim si cerem respect clientilor nostri, punctualitate, seriozitate si profesionalism.

Cine sunt clientii nostri? La prima vedere ai zice ca sunt copiii. Cu ei lucram, lor le dezvaluim secrete profesionale, cu ei ne mandrim si pe ei ii pregatim pentru cariere solide, nu efemere. Dar daca stam mai bine sa ne gandim, pana sa ajungem la copii, primii care ne cauta, cu care interactionam si stabilim planul de lucru sunt parintii. De la ei porneste totul.

Am avut norocul, pana acum, sa intalnim parinti responsabili, seriosi, decisi sa investeasca sufleteste, material si oricum e omeneste posibil, in copiii lor. Acestia sunt clientii nostri cu care ne mandrim. Avem mamici, tatici, bunici, bone care vin din capatul celalalt al orasului fix la ora stabilita, de ai zice ca pentru ei nu exista trafic, semafoare, aglomeratie. Avem parinti care stiu sa sune, sa ne anunte atunci cand copilul e bolnav si nu poate ajunge la cursul de a doua zi. Sunt persoane atat de corecte si serioase, incat n-ai cum sa nu tii cont de doleantele lor, de schimbarile de program pe care le solicita, de problemele care apar la un moment dat. Facem tot ce putem ca acesti clienti ai nostri sa fie multumiti si sa-si aduca cu drag copiii la cursuri. Colaborarea este o placere, iar rezultatele sunt si vor fi pe masura.

Legatura creata intre elev si profesor e cea care va ramane in sufletul si mintea copilului intreaga viata. Iar noi stim acest lucru si il tratam cu respectul si afectiunea cuvenite.

Ce te faci, insa, cu acei clienti-parinti neseriosi care, pe langa faptul ca-ti dau peste cap intregul program, n-au nici macar minima decenta sa-si ceara scuze? Cum sa te porti cu ei cand, programarea fiind facuta, uita sa vina si te lasa sa-i astepti ca prostu’, timp in care, un alt posibil client serios nu mai are loc? La inceput, dau telefon entuziasmati, cer programare, tu sucesti programul in asa fel, incat omul sa aiba loc cand isi doreste si nu-l refuzi, ba mai mult, cu o zi inainte il suni tu sa-l intrebi daca vine, el confirma, si te trezesti la ora programata ca totul a fost o cacealma.

In mod normal, ai zice ca atunci cand faci afaceri, faci orice ca sa castigi. Accepti compromisuri, te agiti, te faci carpa, ii lasi pe clienti sa-ti fie stapani, numai sa dea banii. Ei bine, in cazul nostru nu-i asa. Inainte de a fi o afacere, Academia de Arte Frumoase e un loc in care profesorii si elevii rezoneaza, comunica si cu sufletul, nu doar cu vorba, ba mai mult, fac impreuna arta. Aici nu e loc de tensiuni, certuri, neplaceri si n-are nimeni timp de pierdut. Ramanem doar cu parintii si cursantii care au inteles cum functionam si care au aceleasi principii ca si noi.

In curand, vom incepe si alte cursuri la Academia de Arte Frumoase, cu profesori de exceptie, nume grele in domeniul lor de activitate si nu vom permite nimanui sa-si bata joc de ei. Oricat de viitor client ar fi, cel care ne contacteaza trebuie sa ofere respect, sa fie de cuvant si sa-si doreasca intr-adevar ca fiul ori fiica sa  invete ceva, in conditiile de profesionalism pe care le oferim si le solicitam.

Altfel, viitorul nostru posibil client se poate duce unde-o vrea el si la cine l-o accepta. Pentru orice suma din lume, noi nu abdicam de la regula bunului simt.

05 May 2013 Despre sarbatori

De cand ma stiu, la mine acasa toate sarbatorile erau primite si apreciate la valoarea pe care oamenii le-o dau. Traditiile, obiceiurile erau respectate, de la oul de Paste pana la mersul in jurul bisericii, de la porcul de Craciun pana la bradul impodobit.

Departe de a fi vreo razvratita sau vreo rebela (asa cum stiu eu pe cate cineva), pentru mine sarbatorile adevarate sunt cele care au legatura cu viata mea si cu a celor dragi mie.  Aniversarile noastre sunt reperele dupa care imi fac planurile. Zilele in care s-au nascut copiii nostri sunt prilej de mare sarbatoare. Pentru altii, o zi de 17 septembrie  e una banala ca oricare alta, de exemplu. 6 decembrie, pentru lume, e ziua cu mosu’ Nicolae, dar pentru mine e mai mult decat atat. Si-mi place ca e asa.

N-astept niciodata cu infrigurare vreo zi declarata drept sarbatoare in masa. Chiar ne bucuram toti in acelasi timp, in aceeasi zi, de acelasi lucru? Ma indoiesc. Poate ne pare bine ca suntem liberi de la serviciu, ca putem sa luam pranzul in familie, ca ne revedem rudele, dar de ce sa astept sa-mi stabileasca cineva ziua in care pot face toate aceste lucruri?

As lucra fericita azi ca sa fiu libera pe 14 mai. Stie cineva ce e pe 14 mai? Nu. Si ce daca? E sarbatoarea mea si n-am nevoie sa se bucure nimeni de ea, in afara celor direct implicati (si suntem doar 2:) ).

Cu toate astea, sa stiti ca am oua vopsite acasa. De ce le-am vopsit? Fiindca mi s-a parut distractiv. Am gasit o vopsea care nu trebuie dizolvata in apa, n-are nevoie de otet sau ulei, ci se pune in palme si se trece oul prin ea. Rosie n-avem, dar rozul de pe ouale mele arata demential. Ba, am combinat rozul cu albastrul si a iesit un mov minunat. A fost o placere sa ma joc asa. Daca ma straduiesc, gasesc cate o bucurie in fiecare zi, oricare ar fi ea.

Iar Pizza Carbonara pe care am comandat-o a fost o minunatie. Stiu ca se mananca miel, dar eu prefer sa ma joc cu el viu, decat sa-l inghit. O fi si asta vreun pacat?A nu se intelege ca sunt vreo vegetariana. Nu, dar pentru miel am eu o slabiciune aparte. :)

Poate nu sunt in randul lumii, dar poate nici nu mi-am facut un scop din asta. Poate vreau sa am senzatia, cateodata, ca sunt libera, ca nu ma inregimentez in niciun curent, dogma, traditie. E o senzatie, stiu, fiindca se mai gaseste cate cineva care sa ma traga de maneca. Dar in discutii de-alea grele refuz sa ma bag. Nu dau explicatii despre credinta mea, despre religie, despre toate cele nepalpabile, pe care le consider foarte intime si de neexpus la taraba, dar care pentru altii reprezinta motiv de cearta, ura, razboi.

La mine e mai simplu. Te las sa traiesti linistit, cum vrei tu, dar lasa-ma si tu pe mine sa traiesc cum vreau eu. Nu ma obliga sa simt ca tine, sa fiu ca tine, sa vibrez la aceleasi lucruri care te anima pe tine. Mai mult decat atat, pot sa inteleg ca esti cuprins azi de o stare speciala, de o emotie profunda si de aceea iti doresc, draga cititorule, sa fii linistit, fericit, cu pace, cu lumina, cu tot ce iti doresti!

Paste fericit!